LUDE s. m., s. n. v. liude.

lude¹ sf [At: DEX / E: slv лоуднѥ] Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească, alcătuită dintr-un număr variabil de persoane care plăteau bir.

lude² sm vz lud¹

lude³ sm vz liude

LUDE s. f. Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească, alcătuită dintr-un număr variabil de birnici. – Din sl. lude.

lude Mold. V. liude: cele patruzeci de lude... i-au împrăștiat în tot județul FIL. Ludele s’au desființat prin Regulamentul Organic.

lúde, V. lĭude.

LIUDE, (1) liuzi, s. m., (2) liude, s. n. (în Evul Mediu) 1. S. m. Om de rând (adesea străin) în raport cu fiscul, fie că era impozabil, fie că era scutit de impozite. 2. S. n. (Mai ales în Țara Românească) Unitate fiscală în sistemul de impunere, cuprinzând două sau patru familii. [Pl. și: (1) liude. – Var.: lude s. m., s. n.] – Din sl. lude.

LUT, (3) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, formată din amestec de argilă și nisip fin, friabilă în stare uscată și plastică în stare umedă, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. 3. Varietate de lut (1). – Lat. lutum.

liude sm [At: (a. 1784) BUL. COM. IST IV, 113 / Pl: ~, ~uzi / V: (Mun; înv) lu~, hluzie sf / E: slv лиоудиє] (Slî) 1 Contribuabil. 2 (Mun; pex) Unitate fiscală în sistemul de impunere, care cuprindea două sau patru familii. 3 (Mil) Infanterist. 4 (Înv; îe) A fi ~ printre călărași A fi codaș.

liut sn vz lut

lot¹ [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 93 / V: (înv) lod, lut / Pl: ~uri, (10, 11, 12) loți / E: fr lot, ger Lot] 1 sn Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure Si: parcelă. 2 sn Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. 3-4 sn (Pex) Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe sau care alcătuiesc deja o echipă. 5 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare, fabricate simultan sau succesiv. 6 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare expediate sau sosite în același timp. 7 sn (Pex) Grup de scrieri aparținând aceluiași gen, aceleiași specii literare sau aceluiași autor, de comentarii, de traduceri etc. 8 sn (Iuz) Loz (1). 9 sn (Iuz) Câștig obținut de un loz (1). 10 sn (Iuz; fig) Destin. 11 sm (Înv) Unitate de măsură pentru greutăți, de circa 18 grame. 12 sm (Înv; îf lod) Unitate de măsură a volumului unui recipient având 42 de picioare cubice. 13 sm (Reg; lpl) Greutăți pentru cântărit marfa.

lot² sn vz lut

lud¹ sm [At: ANON. CAR. / V: ~e / Pl: luzi / E: srb lud] (Ban; Olt) Tânăr.

lud² sn [At: CHEST. II, 187/67 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs; lpl) 1 Fiecare dintre scândurile lungi și înguste fixate de-a curmezișul furcilor în construcția pereților la adăposturile pentru vitele din câmp. 2 Oblon.

lud³, ~ă a [At: LB / Pl: luzi, ~e / E: slv лоудъ cf srb lud, bg луд] (Îrg; d. oameni) 1 Naiv. 2 (Pex) Prost.

lud⁴ sn vz lut

lut² sn vz lot¹

lut¹ sn [At: PSALT. 85/40 / V: (Trs) lud⁴, (înv) liut, lot / Pl: ~uri / E: ml lutum] 1 Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură Si: argilă. 2 (Pop; d. persoane; îe) A fi ca ~ul în mâna olarului A fi lipsit de personalitate, putând fi ușor influențat. 3 (Reg; îe) A se cerca ~ pe ~ A lovi două vase unul de altul spre a vedea dacă sunt tari. 4 (Reg; îe) A se face ~ și pământ A se supune fără comentarii. 5 (Înv; îs) ~ pecetos Bol³. 6 (Reg; îs) ~ verde Argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. 7 Pământ. 8 (Îs) ~ de pământ Argilă. 9 (Reg; îs) ~ de tocilă Nisip fin ce se roade din tocilă și rămâne pe fundul jgheabului. 10 (Reg; fig) Om foarte bătrân. 11 (Olt; Mun) Murdărie pe piele Si: jeg, rapăn. 12 (Fig) Cadavru.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care s-a împărțit un teren sau o pădure. V. parcelă. E departe lotul tău, Stroie? PREDA, Î. 145. Împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. La noi un lot de pămînt este de patru hectare. GHICA, S. 547. 2. Grup (de persoane). Un lot de sportivi. ♦ Mulțime de obiecte de același fel sau cantitate mai mare de material de proveniență comună. 3. (Învechit) Loterie; bilet de loterie (v. loz). Două loturi [titlu]. CARAGIALE, O. I 338.

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Învechit și regional) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătîng, nătărău. Omul... vine în lume gol și fără vreo pricepere, adică lud. GORJAN, H. II 94.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară foarte răspîndită în natură, de culoare galbenă sau cafenie, formînd o varietate de argilă cu conținut de nisip și de oxizi de fier, folosită în olărie, lucrări de construcție și sculptură. Sus, la mansardă, alte două încăperi, destul de mari, dar cu lut pe jos. GALAN, B. I 263. Mi-e capul greu ca de lut, Stau în prag și ea nu vine. COȘBUC, P. I 50. Fata... își suflecă mînicile, călcă lut și lipi cuptioriul. CREANGĂ, P. 287. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită de sătence pentru tras brîie la casă. 2. Pămînt. (Poetic) Într-o șubredă făptură de lut, întîmplarea închide cîteodată atîta putere... încît rămîi uimit. ANGHEL, PR. 123. Ce-ți pasă ție, chip de lut, dac-oi fi eu sau altul? EMINESCU, O. I 181. ♦ Fig. Trupul omenesc după moarte. Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu. EMINESCU, O. I 37.

LOT s.n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure. 2. Grup, serie (de persoane). ♦ Grup de obiecte asemănătoare; cantitate mare de material de aceeași proveniență. 3. Loz. [< fr., engl. lot].

LOT s. n. 1. fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren, o pădure; parcelă. 2. grup, serie (de persoane). ◊ grup de obiecte, de mărfuri asemănătoare. (< fr. lot)

lot-model s. n. Serie de obiecte fabricate cu deosebită îngrijire ◊ „În ultima vreme s-au introdus în fabricație «loturile-model». Ele sunt într-adevăr excepționale din punctul de vedere al calității.” Sc. 25 XI 60 p. 2 (din lot + model; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233)

LOT ~uri n. 1) Porțiune în care a fost împărțit un teren sau o pădure. 2) Grup de ființe sau de obiecte cu trăsături comune. /<fr. lot

LUT ~uri n. 1) Rocă sedimentară de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, folosită în construcții și în olărie; argilă. ◊ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (după moarte). ◊ Chip de ~ se spune despre o persoană indiferentă. /<lat. lutum

liude (lude) m. od. în Mold. 1. pedestru: liude printre călărași AL.; 2. străin scutit de dări, scutelnic. [Slav. LĬUDŬ, popor (pl. oameni)].

lot n. 1. porțiune dintr’un tot ce se împarte: loturi de pământ; 2. ceea ce se câștigă într’o loterie (=fr. lot).

lut n. 1. argilă: lutul în mâna olarului; 2. (poetic) corp: coboară ’n morminte nestabilul tău lut BOL. [Lat. LUTUM].

lĭúde m., pl. zĭ (vsl. lĭudŭ, popor, lĭudiĭe, oamenĭ; bg. lĭude, rus. lĭúdi, oamenĭ, lume, servitorĭ; germ. leute, oamenĭ. V. liotă). Mold. Vechĭ. Individ, persoană: lĭude birnic, lĭude scutelnic. (V. mode). Jandarm care, din lipsă de caĭ, era silit să meargă pe jos. Azĭ. Iron. Pedestru, codaș. A fi lĭude pintre călărașĭ, a te afla într’o situațiune inferioară într’o societate de oamenĭ superiorĭ. – În Munt. lude.

*lot n., pl. urĭ (fr. lot, cuv. de origine germanică; got. hlauts, vechĭ scandinav hlaut, anglo-sax. hlot, engl. lot, germ. loos, sorț, parte. V. loton, loterie, loz). Porțiune care revine fie-căreĭ persoane într’o împărțire: moșie împărțită în loturĭ. Ceĭa ce revine într’o loterie fie-căruĭ bilet cîștigător: a cîștiga lotu cel mare. Fig. Sorț, destin: mizeria e lotu luĭ.

lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V. brudiŭ.

lut n., pl. urĭ (lat. lŭtum, lut; it. loto, sic. lutu, sard. ludu, sp. pg. lodo). Argilă, pămînt galben compact. Fig. Poet. Trupu omuluĭ (făcut din lut, cum se zice).

lude² (unitate fiscală) v. liude²

lude¹ (persoană) v. liude¹

lude v. liude

!liude³ (unitate fiscală) (înv.) s. n., pl. liude

+liude¹ (literă chirilică) s. n.

!liude² (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi

lot s. n., pl. loturi

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

!lut (argilă) s. n.

liude²/lude² (unitate fiscală) (înv.) s. n., pl. liude/lude

liude¹/lude¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi/liude/lude

lot s. n., pl. loturi

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

lut (argilă) s. n., (sorturi) pl. luturi

liude / lude (unitate fiscală) s.n., pl. liude / lude

liude / lude (persoană) s.m., pl. liuzi / lude

lot s. n., pl. loturi

lud adj. m., pl. luzi; f. sg. ludă, pl. lude

lut s. n., pl. luturi

lot (loturi), s. n. – 1. Parte, bucată. – 2. Teren pentru construcții. – Mr. lot. Fr. lot (în mr., din it. lotto). – Der. loterie, s. f., din fr. loterie; loton, s. n. (loterie, joc de noroc care imită loterie), din fr. loto, germ. Lotto (Graur, BL, IV, 107).

lud (ludă), adj. – 1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud.

lut (luturi), s. n. – 1. Argilă. – 2. Pămînt. – Mr., megl., istr. lut. Lat. lutum (Pușcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo. – Der. lutărie, s. f. (loc unde se extrage argila); lutișor, s. m. (roșu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni și direct din lat. lutōsus (Pușcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). Ngr. λοῦτος pare să se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76).

LUDE subst., termen vechi administrativ (Condica de „liude”), reprezintă pluralul slav людніe „oameni”, luat ca singular în limba romînă: lude sau liude, pl. huzi, „birnic(i)”. 1. Ludescu, Stoica cronicarul semnează Liudescu (Ard II 145; Sd XV 275); Liudești s. (C Ștef; Sur VII). 2. Luzești s. mold. (Sur VIII).

Lot, nepotul lui Avraam, fiul lui Haran și tatăl lui Ammon. După intrarea în Canaan, s-a stabilit în cetatea Sodoma. femeia sa a fost prefăcută într-un stâlp de piatră când, neascultând sfatul îngerilor, s-a uitat înapoi spre Sodoma, pedepsită cu distrugerea prin foc și pucioasă pentru nelegiuirile locuitorilor ei. Este sărbătorit la 9 noiembrie.

LOT (în „Vechiul Testament”), fiul lui Haran și unul dintre nepoții lui Avraam, care își alege ca loc de pășune câmpia mănoasă a Iordanului, lângă Sodoma. Dumnezeu, care vrea să nimicească acest loc al desfrânării, și trimișii lui îl scot pe L. din cetate, împreună cu soția și fiicele sale. Deși este prevenită să nu privească înapoi, soția se întoarce și este prefăcută într-un stâlp de sare. L. va trăi cu fiicele sale într-o peșteră; aceastea, fiindu-le teamă că seminția lor va pieri își îmbată tatăl; fiecare va avea câte un copil, cea mare pe Moab, strămoșul moabiților, iar cea mică pe Ben-Ammi, strămoșul amoniților.

LUT (lat. lutum) s. n. 1. Material sedimentar format din amestec de argilă (7-30%), praf (28-50%) și nisip fin (sub 50%), friabil în stare uscată și plastic în stare umedă; formează substratul mineral al multor soluri; argilă. Prezența vânelor de l. în România a determinat dezvoltare olăritului, în așezările subcarpatice și în zonele de podiș și deal, ca una dintre ocupațiile importante. 2. Pământ.

RUPESTRIS DU LOT [dü lo] (loc. fr.) subst. Soi de portaltoi pentru vița de vie, utilizat pe soluri sărace, calcaroase, în zone secetoase.

LUDE s. (IST.) Poartă (n. pr.).

LIUDE s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

LOT s. parcelă, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~uri.)

LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

LUD adj. v. credul, naiv.

LUT s. v. argilă.

liude s.m. (fin.; înv.) v. Contribuabil. Subiect impozabil.

lot s.n. I 1 parcelă, <înv. și reg.> raclă, <reg.> parcea, tal². A moștenit un lot de pădure. A împărțit terenul în loturi de câte 800 m². 2 (înv.) v. Bilet de loterie. Loz. II fig. (înv.) v. Dat¹. Destin. Fatalitate. Menire. Noroc. Predestinare. Soartă. Sortire. Stea. Ursită (v. ursit). Zodie.

liude s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.

LOT s. parcelă, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~uri.)

lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

lud adj. v. CREDUL. NAIV.

LUT s. argilă, clisă, humă, pămînt, (înv. și reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (O cană de ~.)

Ce-ți pasă ție, chip de lut, dacă-oi fi eu sau altul? – două versuri din Luceafărul de Mihail Eminescu, devenite o expresie cunoscută. Versurile le rostește Hiperion (Luceafărul) cînd o vede pe iubita visurilor sale în brațele altuia. Expresia se folosește, în genere, la adresa persoanelor nestatornice, schimbătoare. LIT.

Colos cu picioare de lut – În cartea profetului Daniel (din Biblie) se povestește că regele Nabucodonosor al Babilonului a visat odată un asemenea colos. Chemînd pe prorocul Daniel să-i tălmăcească visul, acesta i-a spus (prevestindu-i astfel prăbușirea) că uriașul cu „picioare de lut” înseamnă o împărăție mare „fără temeinicie”, căci o piatră aruncată în picioarele colosului îl poate răsturna cu ușurință. După ce filozotul francez Diderot a vizitat Rusia în anii 1773-1774, el a folosit această imagine, rezumîndu-și impresiile despre imperiul țarilor. Cuvîntul a prins și, de atunci, de multe ori, împărăția țaristă a fost desemnată prin expresia: „colosul cu picioare de lut”. Supărat, poetul Pușkin a răspuns cu toată vehemența, într-o poezie în care amintea de victoria oștilor rusești împotriva armatelor lui Napoleon („Aniversarea luptei de la Borodino”), celor care continuau să numească astfel Rusia. Comparația aceasta pentru Rusia țaristă a murit o dată cu țarismul, dar expresia „colosul cu picioare de lut” mai trăiește și astăzi, fiind folosită pentru o măreție aparentă, pentru o grandoare exterioară, care în fond însă e numai șubrezenie și putregai. BIB.

LUD adj. (Ban.) Simplu, neștiutor. Lud. Infans. Innocens.AC,351. Etimologie: bg., scr. lud. Vezi și ludețe, ludișor. Cf. r u d a t e c, brudiesc, brudior, brudiu.

liude s.m. (înv.) individ, persoană; pedestru, codaș.

lud², luzi, s.m. (reg.) copil.

lud, -ă, luzi, lude, adj. (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban, DEX, MDA).

lud, -ă, luzi, lude, adj. – (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban; Miklosich, Cihac, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).

lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ.