lud³, ~ă a [At: LB / Pl: luzi, ~e / E: slv лоудъ cf srb lud, bg луд] (Îrg; d. oameni) 1 Naiv. 2 (Pex) Prost.

lud² sn [At: CHEST. II, 187/67 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs; lpl) 1 Fiecare dintre scândurile lungi și înguste fixate de-a curmezișul furcilor în construcția pereților la adăposturile pentru vitele din câmp. 2 Oblon.

lud¹ sm [At: ANON. CAR. / V: ~e / Pl: luzi / E: srb lud] (Ban; Olt) Tânăr.

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Învechit și regional) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătîng, nătărău. Omul... vine în lume gol și fără vreo pricepere, adică lud. GORJAN, H. II 94.

lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V. brudiŭ.

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

lud adj. m., pl. luzi; f. sg. ludă, pl. lude

lud (ludă), adj. – 1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud.

LUD adj. v. credul, naiv.

LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

lud, ludă adj., s.m., s.f. 1 (înv. și reg.) v. Bleg. Credul. Naiv. Prost. 2 (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

lud adj. v. CREDUL. NAIV.

lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

LUD adj. (Ban.) Simplu, neștiutor. Lud. Infans. Innocens.AC,351. Etimologie: bg., scr. lud. Vezi și ludețe, ludișor. Cf. r u d a t e c, brudiesc, brudior, brudiu.

lud², luzi, s.m. (reg.) copil.

lud, -ă, luzi, lude, adj. (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban, DEX, MDA).

lud, -ă, luzi, lude, adj. – (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban; Miklosich, Cihac, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).

lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ.