opțiuni
  • info

18 definiții pentru lud

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ.

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ.

lud3, ~ă a [At: LB / Pl: luzi, ~e / E: slv лоудъ cf srb lud, bg луд] (Îrg; d. oameni) 1 Naiv. 2 (Pex) Prost.

lud2 sn [At: CHEST. II, 187/67 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs; lpl) 1 Fiecare dintre scândurile lungi și înguste fixate de-a curmezișul furcilor în construcția pereților la adăposturile pentru vitele din câmp. 2 Oblon.

lud1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~e / Pl: luzi / E: srb lud] (Ban; Olt) Tânăr.

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Învechit și regional) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătîng, nătărău. Omul... vine în lume gol și fără vreo pricepere, adică lud. GORJAN, H. II 94.

LUD adj. (Ban.) Simplu, neștiutor. Lud. Infans. Innocens.AC,351. Etimologie: bg., scr. lud. Vezi și ludețe, ludișor. Cf. r u d a t e c, brudiesc, brudior, brudiu.

lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V. brudiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude

lud adj. m., pl. luzi; f. sg. ludă, pl. lude

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

LUD adj. v. credul, naiv.

lud adj. v. CREDUL. NAIV.

lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lud (ludă), adj. – 1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lud2, luzi, s.m. (reg.) copil.

lud, -ă, luzi, lude, adj. – (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban; Miklosich, Cihac, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).

lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ.

Intrare: lud
lud adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lud
  • ludul
  • ludu‑
  • ludă
  • luda
plural
  • luzi
  • luzii
  • lude
  • ludele
genitiv-dativ singular
  • lud
  • ludului
  • lude
  • ludei
plural
  • luzi
  • luzilor
  • lude
  • ludelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lud, ludăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.