19 definiții pentru lut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUT, (3) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, formată din amestec de argilă și nisip fin, friabilă în stare uscată și plastică în stare umedă, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. 3. Varietate de lut (1). – Lat. lutum.

lut1 sn [At: PSALT. 85/40 / V: (Trs) lud4, (înv) liut, lot / Pl: ~uri / E: ml lutum] 1 Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură Si: argilă. 2 (Pop; d. persoane; îe) A fi ca ~ul în mâna olarului A fi lipsit de personalitate, putând fi ușor influențat. 3 (Reg; îe) A se cerca ~ pe ~ A lovi două vase unul de altul spre a vedea dacă sunt tari. 4 (Reg; îe) A se face ~ și pământ A se supune fără comentarii. 5 (Înv; îs) ~ pecetos Bol3. 6 (Reg; îs) ~ verde Argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. 7 Pământ. 8 (Îs) ~ de pământ Argilă. 9 (Reg; îs) ~ de tocilă Nisip fin ce se roade din tocilă și rămâne pe fundul jgheabului. 10 (Reg; fig) Om foarte bătrân. 11 (Olt; Mun) Murdărie pe piele Si: jeg, rapăn. 12 (Fig) Cadavru.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară foarte răspîndită în natură, de culoare galbenă sau cafenie, formînd o varietate de argilă cu conținut de nisip și de oxizi de fier, folosită în olărie, lucrări de construcție și sculptură. Sus, la mansardă, alte două încăperi, destul de mari, dar cu lut pe jos. GALAN, B. I 263. Mi-e capul greu ca de lut, Stau în prag și ea nu vine. COȘBUC, P. I 50. Fata... își suflecă mînicile, călcă lut și lipi cuptioriul. CREANGĂ, P. 287. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită de sătence pentru tras brîie la casă. 2. Pămînt. (Poetic) Într-o șubredă făptură de lut, întîmplarea închide cîteodată atîta putere... încît rămîi uimit. ANGHEL, PR. 123. Ce-ți pasă ție, chip de lut, dac-oi fi eu sau altul? EMINESCU, O. I 181. ♦ Fig. Trupul omenesc după moarte. Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu. EMINESCU, O. I 37.

LUT ~uri n. 1) Rocă sedimentară de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, folosită în construcții și în olărie; argilă. ◊ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (după moarte). ◊ Chip de ~ se spune despre o persoană indiferentă. /<lat. lutum

lut n. 1. argilă: lutul în mâna olarului; 2. (poetic) corp: coboară ’n morminte nestabilul tău lut BOL. [Lat. LUTUM].

lut n., pl. urĭ (lat. lŭtum, lut; it. loto, sic. lutu, sard. ludu, sp. pg. lodo). Argilă, pămînt galben compact. Fig. Poet. Trupu omuluĭ (făcut din lut, cum se zice).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lut (argilă) s. n., (sorturi) pl. luturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUT s. argilă, clisă, humă, pămînt, (înv. și reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (O cană de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lut (lúturi), s. n.1. Argilă. – 2. Pămînt. – Mr., megl., istr. lut. Lat. lutum (Pușcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo.Der. lutărie, s. f. (loc unde se extrage argila); lutișor, s. m. (roșu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni și direct din lat. lutōsus (Pușcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). Ngr. λοῦτος pare să se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUT (lat. lutum) s. n. 1. Material sedimentar format din amestec de argilă (7-30%), praf (28-50%) și nisip fin (sub 50%), friabil în stare uscată și plastic în stare umedă; formează substratul mineral al multor soluri; argilă. Prezența vânelor de l. în România a determinat dezvoltare olăritului, în așezările subcarpatice și în zonele de podiș și deal, ca una dintre ocupațiile importante. 2. Pământ.

Ce-ți pasă ție, chip de lut, dacă-oi fi eu sau altul? – două versuri din Luceafărul de Mihail Eminescu, devenite o expresie cunoscută. Versurile le rostește Hiperion (Luceafărul) cînd o vede pe iubita visurilor sale în brațele altuia. Expresia se folosește, în genere, la adresa persoanelor nestatornice, schimbătoare. LIT.

Colos cu picioare de lut – În cartea profetului Daniel (din Biblie) se povestește că regele Nabucodonosor al Babilonului a visat odată un asemenea colos. Chemînd pe prorocul Daniel să-i tălmăcească visul, acesta i-a spus (prevestindu-i astfel prăbușirea) că uriașul cu „picioare de lut” înseamnă o împărăție mare „fără temeinicie”, căci o piatră aruncată în picioarele colosului îl poate răsturna cu ușurință. După ce filozotul francez Diderot a vizitat Rusia în anii 1773-1774, el a folosit această imagine, rezumîndu-și impresiile despre imperiul țarilor. Cuvîntul a prins și, de atunci, de multe ori, împărăția țaristă a fost desemnată prin expresia: „colosul cu picioare de lut”. Supărat, poetul Pușkin a răspuns cu toată vehemența, într-o poezie în care amintea de victoria oștilor rusești împotriva armatelor lui Napoleon („Aniversarea luptei de la Borodino”), celor care continuau să numească astfel Rusia. Comparația aceasta pentru Rusia țaristă a murit o dată cu țarismul, dar expresia „colosul cu picioare de lut” mai trăiește și astăzi, fiind folosită pentru o măreție aparentă, pentru o grandoare exterioară, care în fond însă e numai șubrezenie și putregai. BIB.

Intrare: lut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lut
  • lutul
  • lutu‑
plural
  • luturi
  • luturile
genitiv-dativ singular
  • lut
  • lutului
plural
  • luturi
  • luturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liut
  • liutul
plural
  • liuturi
  • liuturile
genitiv-dativ singular
  • liut
  • liutului
plural
  • liuturi
  • liuturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lot
  • lotul
  • lotu‑
plural
  • loturi
  • loturile
genitiv-dativ singular
  • lot
  • lotului
plural
  • loturi
  • loturilor
vocativ singular
plural
lud adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lud
  • ludul
  • ludu‑
  • lu
  • luda
plural
  • luzi
  • luzii
  • lude
  • ludele
genitiv-dativ singular
  • lud
  • ludului
  • lude
  • ludei
plural
  • luzi
  • luzilor
  • lude
  • ludelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lut, luturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, formată din amestec de argilă și nisip fin, friabilă în stare uscată și plastică în stare umedă, folosită în olărie, în construcții și în sculptură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argilă diminutive: lutișor
    • format_quote Sus, la mansardă, alte două încăperi, destul de mari, dar cu lut pe jos. GALAN, B. I 263. DLRLC
    • format_quote Mi-e capul greu ca de lut, Stau în prag și ea nu vine. COȘBUC, P. I 50. DLRLC
    • format_quote Fata... își suflecă mînicile, călcă lut și lipi cuptioriul. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • 1.1. Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. DEX '09 DEX '98
  • 2. (numai) singular Pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pământ
    • format_quote poetic Într-o șubredă făptură de lut, întîmplarea închide cîteodată atîta putere... încît rămîi uimit. ANGHEL, PR. 123. DLRLC
    • format_quote Ce-ți pasă ție, chip de lut, dac-oi fi eu sau altul? EMINESCU, O. I 181. DLRLC
    • 2.1. figurat Trupul omenesc după moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cadavru
      • format_quote Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu. EMINESCU, O. I 37. DLRLC
  • 3. Varietate de lut. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.