2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIFERÁRE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.

LEGIFERÁRE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.

legiferare sf [At: MAIORESCU, D. I., 434 / Pl: ~rări / E: legifera] 1 Elaborare a unei legi (37) Si: legiferat1 (1). 2 Adoptare a legilor (37) Si: legiferat1 (2). 3 Reglementare prin legi (37) Si: legiferat1 (3). 4 Consfințire prin lege (37) Si: legiferat1 (4). 5 (Rar) Lege (37). 6 (Fig) Impunere a unor legi (37) stricte Si: legiferat1 (5).

LEGIFERÁRE s.f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. [< legifera].

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERÁ vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERÁ ~éz tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legiferáre s. f., g.-d. art. legiferắrii; pl. legiferắri

legiferáre s. f., g.-d. art. legiferării, pl. legiferări

legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză

legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. și pl. legifereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGIFERARE s. (JUR.) legalizare, reglementare, (înv.) legiuire.

arată toate definițiile

Intrare: legiferare
legiferare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiferare
  • legiferarea
plural
  • legiferări
  • legiferările
genitiv-dativ singular
  • legiferări
  • legiferării
plural
  • legiferări
  • legiferărilor
vocativ singular
plural
Intrare: legifera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legifera
  • legiferare
  • legiferat
  • legiferatu‑
  • legiferând
  • legiferându‑
singular plural
  • legiferea
  • legiferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiferez
(să)
  • legiferez
  • legiferam
  • legiferai
  • legiferasem
a II-a (tu)
  • legiferezi
(să)
  • legiferezi
  • legiferai
  • legiferași
  • legiferaseși
a III-a (el, ea)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legifera
  • legiferă
  • legiferase
plural I (noi)
  • legiferăm
(să)
  • legiferăm
  • legiferam
  • legiferarăm
  • legiferaserăm
  • legiferasem
a II-a (voi)
  • legiferați
(să)
  • legiferați
  • legiferați
  • legiferarăți
  • legiferaserăți
  • legiferaseți
a III-a (ei, ele)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legiferau
  • legifera
  • legiferaseră
legiferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legiferare

etimologie:

  • vezi legifera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

legifera legiferi

  • 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: legaliza legiui reglementa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie: