opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIFERARE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.

LEGIFERARE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.

legiferare sf [At: MAIORESCU, D. I., 434 / Pl: ~rări / E: legifera] 1 Elaborare a unei legi (37) Si: legiferat1 (1). 2 Adoptare a legilor (37) Si: legiferat1 (2). 3 Reglementare prin legi (37) Si: legiferat1 (3). 4 Consfințire prin lege (37) Si: legiferat1 (4). 5 (Rar) Lege (37). 6 (Fig) Impunere a unor legi (37) stricte Si: legiferat1 (5).

LEGIFERARE s.f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. [< legifera].

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.

legiferi v vz legifera corectat(ă)

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

LEGIFERA vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERA vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERA ~ez tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

legiferà v. a face legi.

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legiferare s. f., g.-d. art. legiferării; pl. legiferări

legiferare s. f., g.-d. art. legiferării; pl. legiferări

legiferare s. f., g.-d. art. legiferării, pl. legiferări

legifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 legiferează; conj. prez. 1 sg. să legiferez, 3 să legifereze

legifera (a ~) vb., ind. prez. 3 legiferează

legifera vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 sg. și pl. legiferează

legiferez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIFERARE s. v. reglementare.

LEGIFERARE s. (JUR.) legalizare, reglementare, (înv.) legiuire.

LEGIFERA vb. v. reglementa.

LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)

Intrare: legiferare
legiferare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiferare
  • legiferarea
plural
  • legiferări
  • legiferările
genitiv-dativ singular
  • legiferări
  • legiferării
plural
  • legiferări
  • legiferărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: legifera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legifera
  • legiferare
  • legiferat
  • legiferatu‑
  • legiferând
  • legiferându‑
 singular plural
  • legiferează
  • legiferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiferez
 (să)
  • legiferez
  • legiferam
  • legiferai
  • legiferasem
a II-a (tu)
  • legiferezi
 (să)
  • legiferezi
  • legiferai
  • legiferași
  • legiferaseși
a III-a (el, ea)
  • legiferează
 (să)
  • legifereze
  • legifera
  • legiferă
  • legiferase
plural I (noi)
  • legiferăm
 (să)
  • legiferăm
  • legiferam
  • legiferarăm
  • legiferaserăm
  • legiferasem
a II-a (voi)
  • legiferați
 (să)
  • legiferați
  • legiferați
  • legiferarăți
  • legiferaserăți
  • legiferaseți
a III-a (ei, ele)
  • legiferează
 (să)
  • legifereze
  • legiferau
  • legiferară
  • legiferaseră
legiferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legiferare, legiferărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi legifera DEX '09 DEX '98 DN

legifera, legiferezverb

  • 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: legaliza legiui reglementa
    • format_quote Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. DLRLC
    • format_quote Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.