reglementa vt [At: RUSSO, S. 118 / Pzi: ~tez / E: fr réglementer] 1 A supune (ceva) unor norme sau unui regulament Si: a regulariza (1), (înv) a regulamenta (1). 2 A stabili raporturi legale Si: a regulariza (2), (înv) a regulamenta (2). 3 A pune în ordine Si: a regulariza (3), (înv) a regulamenta (3). 4 (Iuz) A face un regulament (1).

REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune (ceva) unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja, a stabili. Să vedem ce legi reglementează libertatea lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 177. Art. 18, 19 și 20 reglementează oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. ◊ Fig. Raporturile stabilite între aceste două părți reglementează gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428.

REGLEMENTA vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].

REGLEMENTA vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)

A REGLEMENTA ~ez tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer

reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.

*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848.

reglementa (a ~) (desp. re-gle-) vb., ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 reglementează; conj. prez. 1 sg. săreglementez, 3 să reglementeze

reglementa (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementează

reglementa vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 sg. și pl. reglementează

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de aprovizionare tehnico-materială.) 2. a aranja, a orîndui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)