opțiuni
  • info

16 definiții pentru legiui

din care

Explicative DEX

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

legiui [At: CORESI, EV. 162 / Pzi: ~esc / E: lege1 + -ui] 1 vt(a) (Asr) A hotărî prin lege (38). 2 vt(a) (Asr) A face să capete caracter de lege (38) Si: a legaliza (8). 3 vt(a) (Asr) A stabili ca normă. 4 vt(a) (Jur; îrg) A cerceta în calitate de judecător, din punct de vedere al prevederilor legale. 5 vt(a) (îrg) A decide în urma unor dezbateri juridice. 6 vrr (Trs; înv) A se judeca.

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A legifera. Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241. Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139. ◊ Refl. pas. În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142. 2. Refl.(Transilv.) A chibzui. Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244.

A LEGIUI ~iesc tranz. 1) A hotărî prin lege. 2) A judeca un proces; a da o sentință; a pedepsi. /lege + suf. ~ui

legiuí v. a legifera.

legĭuĭésc v. intr. (d. lege). Legiferez.

Ortografice DOOM

legiui (a ~) (înv., pop.) (desp. -giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, 3 sg. legiuiește, imperf. 1 legiuiam; conj. prez. 1 sg. să legiuiesc, 3 să legiuiască

legiui (a ~) (înv., pop.) (-giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, imperf. 3 legiuia; conj. prez. 3 să legiuiască

legiui vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, imperf. 3 sg. legiuia; conj. prez. 3 sg. și pl. legiuiască

legiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, conj. legiuiască)

Sinonime

LEGIUI vb. v. legaliza, legifera, reglementa.

legiui vb. IV. tr. (jur.; înv.; compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) v. Legaliza. Legifera. Reglementa.

legiui vb. v. LEGALIZA. LEGIFERA. REGLEMENTA.

Regionalisme / arhaisme

legiuí, legiuiesc, v.t. A face legea, a judeca. – Din lege + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

legiui, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

legiui, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + -ui.

Intrare: legiui
  • silabație: le-giu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legiui
  • legiuire
  • legiuit
  • legiuitu‑
  • legiuind
  • legiuindu‑
 singular plural
  • legiuiește
  • legiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiuiesc
 (să)
  • legiuiesc
  • legiuiam
  • legiuii
  • legiuisem
a II-a (tu)
  • legiuiești
 (să)
  • legiuiești
  • legiuiai
  • legiuiși
  • legiuiseși
a III-a (el, ea)
  • legiuiește
 (să)
  • legiuiască
  • legiuia
  • legiui
  • legiuise
plural I (noi)
  • legiuim
 (să)
  • legiuim
  • legiuiam
  • legiuirăm
  • legiuiserăm
  • legiuisem
a II-a (voi)
  • legiuiți
 (să)
  • legiuiți
  • legiuiați
  • legiuirăți
  • legiuiserăți
  • legiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • legiuiesc
 (să)
  • legiuiască
  • legiuiau
  • legiuiră
  • legiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legiui, legiuiescverb

  • 1. învechit popular A hotărî prin lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: legaliza legifera reglementa
    • format_quote Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • format_quote Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142. DLRLC
  • 2. A judeca un proces; a da o sentință. NODEX
    sinonime: judeca pedepsi
  • 3. reflexiv regional Chibzui. DLRLC
    sinonime: chibzui
    • format_quote Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244. DLRLC
etimologie:
  • Lege + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.