opțiuni
  • info

14 definiții pentru legiui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

legiui [At: CORESI, EV. 162 / Pzi: ~esc / E: lege1 + -ui] 1 vt(a) (Asr) A hotărî prin lege (38). 2 vt(a) (Asr) A face să capete caracter de lege (38) Si: a legaliza (8). 3 vt(a) (Asr) A stabili ca normă. 4 vt(a) (Jur; îrg) A cerceta în calitate de judecător, din punct de vedere al prevederilor legale. 5 vt(a) (îrg) A decide în urma unor dezbateri juridice. 6 vrr (Trs; înv) A se judeca.

LEGIUI, legiuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A legifera. Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241. Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139. ◊ Refl. pas. În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142. 2. Refl.(Transilv.) A chibzui. Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244.

A LEGIUI ~iesc tranz. 1) A hotărî prin lege. 2) A judeca un proces; a da o sentință; a pedepsi. /lege + suf. ~ui

legiuí v. a legifera.

legĭuĭésc v. intr. (d. lege). Legiferez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legiui (a ~) (înv., pop.) (desp. -giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, 3 sg. legiuiește, imperf. 1 legiuiam; conj. prez. 1 sg. să legiuiesc, 3 să legiuiască

legiui (a ~) (înv., pop.) (-giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, imperf. 3 legiuia; conj. prez. 3 să legiuiască

legiui vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, imperf. 3 sg. legiuia; conj. prez. 3 sg. și pl. legiuiască

legiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, conj. legiuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIUI vb. v. legaliza, legifera, reglementa.

legiui vb. v. LEGALIZA. LEGIFERA. REGLEMENTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

legiui, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

legiui, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + -ui.

Intrare: legiui
  • silabație: le-giu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legiui
  • legiuire
  • legiuit
  • legiuitu‑
  • legiuind
  • legiuindu‑
 singular plural
  • legiuiește
  • legiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiuiesc
 (să)
  • legiuiesc
  • legiuiam
  • legiuii
  • legiuisem
a II-a (tu)
  • legiuiești
 (să)
  • legiuiești
  • legiuiai
  • legiuiși
  • legiuiseși
a III-a (el, ea)
  • legiuiește
 (să)
  • legiuiască
  • legiuia
  • legiui
  • legiuise
plural I (noi)
  • legiuim
 (să)
  • legiuim
  • legiuiam
  • legiuirăm
  • legiuiserăm
  • legiuisem
a II-a (voi)
  • legiuiți
 (să)
  • legiuiți
  • legiuiați
  • legiuirăți
  • legiuiserăți
  • legiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • legiuiesc
 (să)
  • legiuiască
  • legiuiau
  • legiuiră
  • legiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legiui, legiuiescverb

  • 1. învechit popular A hotărî prin lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: legaliza legifera reglementa
    • format_quote Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • format_quote Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142. DLRLC
  • 2. A judeca un proces; a da o sentință. NODEX
    sinonime: judeca pedepsi
  • 3. reflexiv regional Chibzui. DLRLC
    sinonime: chibzui
    • format_quote Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244. DLRLC
etimologie:
  • Lege + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.