legifera vb. I. (jur.) 1 intr. <rar> a legisla. Puterea legislativă este una dintre cele trei puteri ale statului constituțional care legiferează. 2 tr. (compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) a legaliza, a reglementa, <înv. și pop.> a lega¹, <înv.> a legiui, a nomotemisi. Noul guvern a legiferat reforma agrară.