legaliza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr légaliser] (Jur) 1 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A confirma autenticitatea. 2 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A atesta conformitatea cu originalul. 3 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A da formă legală (1) Si: (înv) a protocoli. 4 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A face să devină legal. 5 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A autentifica. 6 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A certifica. 7 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A reglementa prin lege (38). 8 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter legal Si: (înv) a legiui (2). 9 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter oficial Si: a oficializa.

LEGALIZA, legalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte, documente etc.) A da formă legală, a face valabil. V. autentifica. Mi-am legalizat copia de pe actul de naștere. ♦ (Despre un fapt, o situație etc.) A da un caracter legal, a face să fie recunoscut, să fie oficial.

LEGALIZA vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].

LEGALIZA vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr. légaliser)

A LEGALIZA ~ez tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ștampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situații, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consfinți^[1]. /<fr. légaliser corectat(ă)

legalizà v. a învesti un act cu formele legale.

*legalizéz v. tr. (d. legal; fr. légaliser). Fac legal, întăresc pin formalitățile legiĭ: a legaliza un act.

legaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legalizez, 3 legalizează; conj. prez. 1 sg. să legalizez, 3 să legalizeze

legaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 legalizează

legaliza vb., ind. prez. 1 sg. legalizez, 3 sg. și pl. legalizează

legalizez.

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)

legaliza vb. I. tr. (jur.) 1 (compl. indică acte, copii, documente etc.) a autentifica, <înv. și pop.> a întări, <înv. și reg.> a vidima, <înv.> a protocoli. Notarul legalizează testamentul. 2 (compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) a legifera, a reglementa, <înv. și pop.> a lega¹, <înv.> a legiui, a nomotemisi. Noul guvern a legalizat reforma agrară. 3 (compl. indică fapte, stări, situații etc.) a consfinți, a oficializa. Tinerii și-au legalizat relația prin căsătorie. 4 (compl. indică averi, bunuri etc.) <fig.; fam.> a albi, a spăla. Prin diverse manevre și-a legalizat averea obținută ilegal.

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.) 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)