12 definiții pentru legiuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUIRE, legiuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui.

LEGIUIRE, legiuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui.

legiuire sf [At: BIBLIA (1688), 4301/11 / Pl: ~ri / E: legiui] 1 (Asr) Hotărâre prin lege (38). 2 (Asr) Acțiune prin care ceva capătă caracter de lege (38). 3 (Asr) Stabilire a ceva ca normă. 4 (Jur; îrg) Cercetare a ceva în calitate de judecător. 5 (Îrg) Apreciere din punctul de vedere al prevederilor legale. 6 (Îrg) Decizie în urma unor dezbateri juridice. 7 (Jur; Trs; înv) Judecare.

LEGIUIRE, legiuiri, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Lege; totalitatea legilor unei țări, legislație, pravilă. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare pe care le... pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată. ODOBESCU, S. III 37. Un sobor de arhierei... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Legiuirile lui Vasile-vodă din Moldova și a lui Matei Basarab-vodă din Țara Romînească. BĂLCESCU, O. I 139.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legiuire (înv., pop.) (desp. -giu-) s. f., g.-d. art. legiuirii; pl. legiuiri

legiuire (înv., pop.) (-giu-) s. f., g.-d. art. legiuirii; pl. legiuiri

legiuire s. f. (sil. -giu-), g.-d. art. legiuirii; pl. legiuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIUIRE s. v. legalizare, lege, legiferare, legislație, reglementare.

legiuire s. v. LEGALIZARE. LEGE. LEGIFERARE. LEGISLAȚIE. REGLEMENTARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

legiuire, legiuiri, s.f. – Judecată: „Cu legiuiri și teltuieli” (Memoria, 2001: 113). – Din legiui (DEX, MDA).

legiuire, -i, s.f. – Judecată: „Cu legiuiri și teltuieli” (Memoria 2001: 113). – Din legiui + -ire.

Intrare: legiuire
  • silabație: le-giu- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiuire
  • legiuirea
plural
  • legiuiri
  • legiuirile
genitiv-dativ singular
  • legiuiri
  • legiuirii
plural
  • legiuiri
  • legiuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legiuire, legiuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Lege (juridică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lege
      • format_quote Legiuiri înțelepte și prevăzătoare pe care le... pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată. ODOBESCU, S. III 37. DLRLC
    • 1.2. Legislație, pravilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un sobor de arhierei... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
      • format_quote Legiuirile lui Vasile-vodă din Moldova și a lui Matei Basarab-vodă din Țara Romînească. BĂLCESCU, O. I 139. DLRLC
etimologie:
  • vezi legiui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.