LEAL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc³. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

leal, ~ă a [At: NEGULICI, 404 / P: le-al / Pl: ~i, ~e / E: it leale] 1 (D. oameni) Care își respectă cuvântul dat, angajamentul etc. Si: parolist. 2 Corect. 3 Onest. 4 Sincer. 5-6 (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sinceritate sau corectitudine.

LEAL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

LEAL, -Ă, leali, -e, adj. (Despre oameni) Care își respectă cuvîntul dat; corect, sincer, cinstit. Acei cari l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios. GHICA, S. 68. ◊ (Substantivat) Cîte o amestecătură bizară de bun și de rău, de leal și de perfid. BOLINTINEANU, O. 419. – Pronunțat: -le-al.

LEAL, -Ă adj. Credincios cuvîntului dat; sincer, cinstit. [Pron. le-al. / < it. leale].

LEAL, -Ă adj. care își respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel. (< it. leale)

LEAL ~ă (~i, ~e) Care respectă fidel angajamentele luate; caracterizat prin onestitate și probitate; loial. [Sil. le-al] /<it. leale

leal a. onest și franc.

*leál, -ă adj. (it. leale, d. lat. legalis, legal; fr. loyal). Onest și sincer: om, caracter leal. Adv. În mod leal. – Barb. loĭal.

leal adj. m., pl. leali; f. leală, pl. leale

leal adj. m., pl. leali; f. leală, pl. leale

leal adj. m., pl. leali; f. sg. leală, pl. leale

leal.

LEAL adj. v. cinstit.

LEAL adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefăcut, nestrămutat, sincer, statornic.

leal, -ă adj. 1 (despre oameni sau despre caracterul lor) cinstit, corect, drept, incoruptibil, integru, necoruptibil, onest, <livr.> prob, <rar> franc², <înv.> neademenit, nemitarnic, <engl.> fair, fairplay, <fig.> alb, curat, nepătat, sănătos, <fig.; pop.> oblu, <fig.; reg.> tistaș, <fig.; înv.> nevătămat. Este un om leal în afaceri. 2 (despre oameni) cinstit, franc², loial, neprefăcut, sincer, <rar> simplu, <înv.> nefățărit, prost, <fig.> deschis, verde. A fost totdeauna leal față de prietenii adevărați. 3 (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) cavaleresc, cinstit, franc², loial, neprefăcut, sincer, <înv.> nefățărit, prost, <fig.> verde. Un gest leal impresionează pe oricine. 4 (în opoz. cu „infidel”, „necredincios”; despre oameni) bun, cinstit, constant, credincios, devotat, fidel, loial, statornic, <livr.> devot, <reg.> slugarnic, <înv.> slugăritor, smerit, <fig.> nestrămutat. S-a convins că îi este un partener de viață leal.

LEAL adj. cinstit, corect, incoruptibil, integru, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)

leal adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NEPREFĂCUT. NESTRĂMUTAT. SINCER. STATORNIC.

leal (leală), adj. – Credincios, cinstit. It. leale. Este dubletul lui loial, adj. (leal), din fr. loyal, mai puțin folosit. – Der. lealitate (var. loialitate), s. f. (faptul de a fi loial), din it. lealtà, fr. loyauté.

LEAL, António Duarte Gomes (1848-1921), poet portughez. Versuri cu caracter satiric („Sfârșitul unei lumi”), evoluând spre romantism („Luminile Sudului”) și simbolism („Foamea lui Camōes”).