11 definiții pentru jupuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală.

JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală.

jupuia sf [At: PAMFILE, B. 13 / V: ~poi~ / P: ~pu~ia~ / Pl: ~ieli / E: jupui + -ială] 1 Jupuitură (1). 2 Pelagră. 3 (Fig) Jefuire (1). 4 (Fig) Exploatare.

JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. Tot trupul i-era numa jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei. CARAGIALE, O. I 304.

jupuĭálă f., pl. ĭelĭ. Vest. Acțiunea de a jupui. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ. Pîrleală, pelagră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli

jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPUIA s. jupuire, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unei vite.)

Intrare: jupuială
jupuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuia
  • jupuiala
plural
  • jupuieli
  • jupuielile
genitiv-dativ singular
  • jupuieli
  • jupuielii
plural
  • jupuieli
  • jupuielilor
vocativ singular
plural

jupuială

etimologie:

  • Jupui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98