5 intrări

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

junghiere sf [At: DA ms / P: ~ghi-e~ / Pl: ~ri / E: junghia] (Pop) Înjunghiere.

JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia.

JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia.

JUNGHIÉRE s. f. v. înjunghiere.

înjunghia2 v [At: DA ms / P: ~ghi-a / Pzi: nct / E: ns cf jimb, jimbi] (Pbl) 1 A-i cădea cuiva dinții. 2 A râde arătându-și lipsurile din dantură.

înjunghia1 [At: CORESI, EV. 21/29 / P: ~ghi-a / Pzi: înjunghii / E: în- + junghi] 1-2 vt A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită într-un om (și a-l ucide). 3 vt (Spc) A tăia un animal. 4 vt (Înv; fig) A sacrifica. 5-6 vr (A se răni sau) a se sinucide cu un obiect ascuțit. 7 vt (Pex) A înfige un cuțit într-un obiect. 8 vim A simți o durere ascuțită, un junghi. 9 vt (Pex) A provoca cuiva o durere ascuțită.

înjunghiare sf vz înjunghiere

înjunghiere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8 / P: -ghi-e- / V: ~ghiare / Pl: ~ri / E: înjunghia1] 1-2 Introducere a unui cuțit, a unui pumnal sau a altui obiect cu lamă ascuțită într-un om (și ucidere a lui) Si: înjunghiat1 (1-2), (înv) înjunghietură (1-2). 3 (Spc) Tăiere a unui animal Si: înjunghiat1 (3), (înv) înjunghietură (3). 4 Ospăț ulterior tăierii unui animal Si: înjunghiat1 (4), (înv) înjunghietură (4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-7 (Rănire sau) sinucidere a cuiva înfigându-și în trup un obiect ascuțit Si: înjunghiat1 (6-7), (înv) înjunghietură (6-7). 8 (Ccr) Rană pe locul în care a fost înfipt un obiect ascuțit Si: înjunghiat1 (8), (înv) înjunghietură (8). 9 (Pex) Înfigere a unui cuțit într-un obiect Si: înjunghiat1 (9), (înv) înjunghietură (9). 10-11 Provocare cuiva a unei senzații dureroase vii, ca de înjunghiere Si: înjunghiat1 (10-11), (înv) înjunghietură (10-11). 12 Simțire a unei înțepături dureroase în trup, din cauze interne Si: înjunghiat1 (12), (înv) înjunghietură (12).

jungher sn [At: ODOBESCU, S. I, 65/13 / Pl: ~e / E: junghia, junghi + -ar] (Înv) 1 Pumnal. 2 Stilet.

junghia vt [At: DA / P: ~ghi-a / Pzi: junghii / E: ml jugulare] (Pop) A înjunghia.

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă ascuțită. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

ÎNJUNGHIÉRE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a (se) înjunghia; junghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. înjunghia.

ÎNJUNGHIÉRE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a (se) înjunghia; junghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. înjunghia.

JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare.

JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare.

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

JUNGHÉR, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. ◊ Fig. Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. ◊ Refl. (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impers.) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept.O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghiá (EMINESCU, O. I 160) vb. I.

ÎNJUNGHIÉRE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a înjunghia; tăiere a unui animal. Negoiță venea ca un vițel la înjunghiere. GALACTION, O. I 299. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghiére (CONACHI, P. 135) s. f.

JUNGHÉR, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghiér s. n.

arată toate definițiile

Intrare: junghiere
junghiere substantiv feminin
  • silabație: jun-ghi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghiere
  • junghierea
plural
  • junghieri
  • junghierile
genitiv-dativ singular
  • junghieri
  • junghierii
plural
  • junghieri
  • junghierilor
vocativ singular
plural
Intrare: înjunghia
  • silabație: -ghi-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghiere
  • ‑njunghiere
  • înjunghiat
  • ‑njunghiat
  • înjunghiatu‑
  • ‑njunghiatu‑
  • înjunghiind
  • ‑njunghiind
  • înjunghiindu‑
  • ‑njunghiindu‑
singular plural
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
(să)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
  • înjunghiam
  • ‑njunghiam
  • înjunghiai
  • ‑njunghiai
  • înjunghiasem
  • ‑njunghiasem
a II-a (tu)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
(să)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
  • înjunghiai
  • ‑njunghiai
  • înjunghiași
  • ‑njunghiași
  • înjunghiaseși
  • ‑njunghiaseși
a III-a (el, ea)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
(să)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiase
  • ‑njunghiase
plural I (noi)
  • înjunghiem
  • ‑njunghiem
(să)
  • înjunghiem
  • ‑njunghiem
  • înjunghiam
  • ‑njunghiam
  • înjunghiarăm
  • ‑njunghiarăm
  • înjunghiaserăm
  • ‑njunghiaserăm
  • înjunghiasem
  • ‑njunghiasem
a II-a (voi)
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
(să)
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiarăți
  • ‑njunghiarăți
  • înjunghiaserăți
  • ‑njunghiaserăți
  • înjunghiaseți
  • ‑njunghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
(să)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiau
  • ‑njunghiau
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghiaseră
  • ‑njunghiaseră
  • silabație: jun-ghi-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • junghia
  • junghiere
  • junghiat
  • junghiatu‑
  • junghiind
  • junghiindu‑
singular plural
  • junghie
  • junghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiam
  • junghiai
  • junghiasem
a II-a (tu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiai
  • junghiași
  • junghiaseși
a III-a (el, ea)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghia
  • junghie
  • junghiase
plural I (noi)
  • junghiem
(să)
  • junghiem
  • junghiam
  • junghiarăm
  • junghiaserăm
  • junghiasem
a II-a (voi)
  • junghiați
(să)
  • junghiați
  • junghiați
  • junghiarăți
  • junghiaserăți
  • junghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghiau
  • junghia
  • junghiaseră
Intrare: înjunghiere
înjunghiere substantiv feminin
  • silabație: -ghi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghiere
  • ‑njunghiere
  • înjunghierea
  • ‑njunghierea
plural
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierile
  • ‑njunghierile
genitiv-dativ singular
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierii
  • ‑njunghierii
plural
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierilor
  • ‑njunghierilor
vocativ singular
plural
junghiere substantiv feminin
  • silabație: jun-ghi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghiere
  • junghierea
plural
  • junghieri
  • junghierile
genitiv-dativ singular
  • junghieri
  • junghierii
plural
  • junghieri
  • junghierilor
vocativ singular
plural
înjunghiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghiare
  • ‑njunghiare
  • înjunghiarea
  • ‑njunghiarea
plural
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierile
  • ‑njunghierile
genitiv-dativ singular
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierii
  • ‑njunghierii
plural
  • înjunghieri
  • ‑njunghieri
  • înjunghierilor
  • ‑njunghierilor
vocativ singular
plural
Intrare: jungher
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jungher
  • jungherul
  • jungheru‑
plural
  • junghere
  • jungherele
genitiv-dativ singular
  • jungher
  • jungherului
plural
  • junghere
  • jungherelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghier
  • junghierul
  • junghieru‑
plural
  • junghiere
  • junghierele
genitiv-dativ singular
  • junghier
  • junghierului
plural
  • junghiere
  • junghierelor
vocativ singular
plural
Intrare: junghia
  • silabație: jun-ghi-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • junghia
  • junghiere
  • junghiat
  • junghiatu‑
  • junghiind
  • junghiindu‑
singular plural
  • junghie
  • junghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiam
  • junghiai
  • junghiasem
a II-a (tu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiai
  • junghiași
  • junghiaseși
a III-a (el, ea)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghia
  • junghie
  • junghiase
plural I (noi)
  • junghiem
(să)
  • junghiem
  • junghiam
  • junghiarăm
  • junghiaserăm
  • junghiasem
a II-a (voi)
  • junghiați
(să)
  • junghiați
  • junghiați
  • junghiarăți
  • junghiaserăți
  • junghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghiau
  • junghia
  • junghiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

junghiere

etimologie:

  • vezi junghia
    surse: DEX '09 DEX '98

înjunghia înjunghiat înjunghiere înjunghiare junghia junghiere

  • 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junghia răni 2 exemple
    exemple
    • La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A tăia, a ucide un animal
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tăia ucide 2 exemple
      exemple
      • Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234.
        surse: DLRLC
      • A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se sinucide cu o armă ascuțită.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sinucide 2 exemple
      exemple
      • reciproc S-au înjunghiat la beție.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63.
        surse: DLRLC
  • 2. unipersonal A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săgeta 2 exemple
    exemple
    • Mă înjunghie în piept.
      surse: DLRLC
    • O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + junghi
    surse: DEX '09 DEX '98

înjunghiere înjunghiare junghiere

  • 1. Acțiunea de a (se) înjunghia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junghiere un exemplu
    exemple
    • Negoiță venea ca un vițel la înjunghiere. GALACTION, O. I 299.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înjunghia
    surse: DEX '09 DEX '98

jungher junghier

  • 1. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pumnal stilet 3 exemple
    exemple
    • Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35.
      surse: DLRLC
    • Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8.
      surse: DLRLC
    • La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Durere ascuțită.
      surse: DLRLC sinonime: junghi un exemplu
      exemple
      • Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Junghia + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

junghia

etimologie: