junghiere sf [At: DA ms / P: ~ghi-e~ / Pl: ~ri / E: junghia] (Pop) Înjunghiere.

JUNGHIERE s. f. v. înjunghiere.

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă ascuțită. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

JUNGHER, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

înjunghia² v [At: DA ms / P: ~ghi-a / Pzi: nct / E: ns cf jimb, jimbi] (Pbl) 1 A-i cădea cuiva dinții. 2 A râde arătându-și lipsurile din dantură.

înjunghia¹ [At: CORESI, EV. 21/29 / P: ~ghi-a / Pzi: înjunghii / E: în- + junghi] 1-2 vt A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită într-un om (și a-l ucide). 3 vt (Spc) A tăia un animal. 4 vt (Înv; fig) A sacrifica. 5-6 vr (A se răni sau) a se sinucide cu un obiect ascuțit. 7 vt (Pex) A înfige un cuțit într-un obiect. 8 vim A simți o durere ascuțită, un junghi. 9 vt (Pex) A provoca cuiva o durere ascuțită.

înjunghiare sf vz înjunghiere

înjunghiere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8 / P: -ghi-e- / V: ~ghiare / Pl: ~ri / E: înjunghia¹] 1-2 Introducere a unui cuțit, a unui pumnal sau a altui obiect cu lamă ascuțită într-un om (și ucidere a lui) Si: înjunghiat¹ (1-2), (înv) înjunghietură (1-2). 3 (Spc) Tăiere a unui animal Si: înjunghiat¹ (3), (înv) înjunghietură (3). 4 Ospăț ulterior tăierii unui animal Si: înjunghiat¹ (4), (înv) înjunghietură (4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-7 (Rănire sau) sinucidere a cuiva înfigându-și în trup un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (6-7), (înv) înjunghietură (6-7). 8 (Ccr) Rană pe locul în care a fost înfipt un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (8), (înv) înjunghietură (8). 9 (Pex) Înfigere a unui cuțit într-un obiect Si: înjunghiat¹ (9), (înv) înjunghietură (9). 10-11 Provocare cuiva a unei senzații dureroase vii, ca de înjunghiere Si: înjunghiat¹ (10-11), (înv) înjunghietură (10-11). 12 Simțire a unei înțepături dureroase în trup, din cauze interne Si: înjunghiat¹ (12), (înv) înjunghietură (12).

jungher sn [At: ODOBESCU, S. I, 65/13 / Pl: ~e / E: junghia, junghi + -ar] (Înv) 1 Pumnal. 2 Stilet.

junghia vt [At: DA / P: ~ghi-a / Pzi: junghii / E: ml jugulare] (Pop) A înjunghia.

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

JUNGHER, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. ◊ Fig. Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. ◊ Refl. (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impers.) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept. ▭ O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghia (EMINESCU, O. I 160) vb. I.

ÎNJUNGHIERE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a înjunghia; tăiere a unui animal. Negoiță venea ca un vițel la înjunghiere. GALACTION, O. I 299. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghiere (CONACHI, P. 135) s. f.

JUNGHER, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghier s. n.

JUNGHIA vb. I v. înjunghia.

JUNGHIER s. n. v. jungher.

A ÎNJUNGHIA înjunghii tranz. 1) (ființe) A ucide sau a răni cu o armă albă. 2) fig. A înțepa, provocând o senzație de durere ascuțită (ca de junghi); a săgeta. /în + a junghia

JUNGHER ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er

înjunghià v. a tăia gâtul. [Lat. JUGULARE].

jungher n. pumnal: la brâu satâr și jungher OD. [V. junghiu].

junghià v. a înjunghia. [Lat. JUGULARE].

înjúnghĭ, a -gheá v. tr. (d. lat. júgulo, -áre, a tăĭa gîtu, a gîtui, a asasina. – Eŭ înjunghĭ, tu înjunghĭ. V. jugular). Împung saŭ ucid pe cineva cu junghĭu orĭ cu cuțitu: a înjunghea un mel. Fig. Durerea mă înjunghe. – Vechĭ junghĭ.

junghér n., pl. e (d. junghĭ). Junghĭ, pumnal mare, camă.

2) junghĭ, -gheát V. înj-.

junghiere (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghierii; pl. junghieri

junghiere (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghierii; pl. junghieri

junghiere s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghierii; pl. junghieri

înjunghia (a ~) (desp. -ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 înjunghie (desp. -ghi-e), 1 pl. înjunghiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să înjunghii, 3 să înjunghie; ger. înjunghiind (desp. -ghi-ind)

înjunghiere (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

jungher s. n., pl. junghere

junghia (a ~) (pop.) (desp. -ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. junghii, 3 junghie (desp. -ghi-e), 1 pl. junghiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să junghii, 3 să junghie; ger. junghiind (desp. -ghi-ind)

înjunghia (a ~) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 înjunghie (-ghi-e), 1 pl. înjunghiem; ger. înjunghiind (-ghi-ind)

înjunghiere (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

jungher s. n., pl. junghere

junghia (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. junghii, 3 junghie (-ghi-e), 1 pl. junghiem; ger. junghiind (-ghi-ind)

înjunghia vb. (sil. -ghi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 sg. și pl. înjunghie (sil. -ghi-e), 1 pl. înjunghiem: ger. înjunghiind (sil. -ghi-ind)

înjunghiere s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghierii; pl. înjunghieri

jungher s. n., pl. junghere

junghia vb. (sil. -ghi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. junghii, 3 sg. și pl. junghie (sil. -ghi-e), 1 pl. junghiem (sil. -ghi-em); ger. junghiind (sil. -ghi-ind)

înjunghia (i-a) (ind. prez. 1 sg. înjunghii, 1 pl. înjunghiem, ger. înjunghiind)

junghia (i-a) (ind. prez. 1 sg. junghii, 1 pl. junghiem, ger. junghiind)

înjunghia, -ghii 2, -ghie 3, -ghiat prt., -ghiere inf. s., -ghietor adj. v., -ghiind ger.

JUNGHIERE s. v. înjunghiere, spintecare, spintecat, tăiere.

junghiere s.f. (pop.) v. Înjunghiat^1. Înjunghiere. Spintecare. Spintecat^1. Tăiere.

junghiere s. v. ÎNJUNGHIERE. SPINTECARE. SPINTECAT. TĂIERE.

ÎNJUNGHIA vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. v. tăia. 3. (MED.) (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

ÎNJUNGHIA vb. v. jertfi, sacrifica.

ÎNJUNGHIERE s. v. tăiere.

JUNGHER s. v. pumnal, stilet.

JUNGHIA vb. v. înjunghia, tăia.

jungher s.n. (înv. și pop.) v. Pumnal. Stilet^1.

junghia vb. I. (pop.) 1 tr., refl. recipr. (compl. sau sub. indică oameni) v. înjunghia. Spinteca. Tăia. 2 tr. (med.; despre dureri fizice; compl. indică oameni; adesea cu determ. introduse prin prep. „în”, „prin”) v. înjunghia.

înjunghia vb. v. JERTFI. SACRIFICA.

ÎNJUNGHIA vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. a (se) spinteca, a (se) tăia. (A ~ o vită.) 3. (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

ÎNJUNGHIERE s. spintecare, spintecat, tăiere, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.)

jungher s. v. PUMNAL. STILET.

junghia vb. v. ÎNJUNGHIA. TĂIA.

junghia (-ghiu, junghiat), vb. – 1. A înjunghia, a pune cuțitul la gît. – 2. A tăia gîtul. – 3. A sacrifica, a jertfi. – 4. A înțepa, a simți un junghi. – Var. înjunghia. Mr. giugl’are, megl. jungl’u. Lat. iugulāre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). După Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei încrucișări cu iungĕre, ipoteză mai puțin probabilă; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este în prezent mai folosită decît cuvîntul de bază, care pare înv. Der. junghiu, s. n. (înțepătură; înjunghietură; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s. n. (pumnal) în loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s. n. (înv., altar); junghetor, s. m. (persoană care sacrifică; parlagiu); înjunghetor, adj. (care înjunghie; care sacrifică); junghetură, s. f. (victimă, animal sacrificat; înjunghietură; sacrificare, omorîre; ceafă, baza craniului), cu suf. -tură, (după Pușcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 și DAR, de la un lat. *iugulatūra).^[1]

junghia, junghii, vb. tranz. – (pop.) A înjunghia. – Lat. jugulare „a tăia gâtul, a ucide” (Șăineanu, DEX, MDA).

A ÎNJUNGHIA a adânci, a ara, a beli, a chetorși, a cresta, a da buzunări la burți, a da cep, a-i face (cuiva) o butonieră, a găuri, a împăna, a lovi la abataj, a lua din gleznă, a lua grupa sanguină, a lua la briptă, a șănțui, a șindi, a șmenui.