JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).

junghi sn [At: MARDARIE, L. 370 / Pl: ~uri / E: junghia] 1 (Înv) Înjunghiere. 2 Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi Si: junghietură (2), înjunghietură. 3 (Înv) Pumnal. 4 (Înv; spc) Pneumonie.

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere pătrunzătoare, de scurtă durată și cu apariție bruscă, de obicei între coaste, la piept sau la încheieturi. Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. Vindec tusea, brînca, junghiul și durerile de cap. EFTIMIU, Î. 12. Deodată a simțit că-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat și rece, Și s-a strîns de spaimă toată lîngă pom. COȘBUC, P. I 253. Părea un junghi că-i curmă suflare și viață. EMINESCU, O. I 95. 2. (Învechit și arhaizant) Pumnal, jungher. Întinse mîna și trase dintr-un colț două junghiuri cu mănunchele frumos lucrate. SADOVEANU, O. VII 20. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur. NEGRUZZI, S. I 148.

JUNGHI ~uri n. 1) Durere ascuțită și pătrunzătoare, mai ales de scurtă durată, localizată între coaste, în spate sau în piept. 2) înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; jungher; pumnal; stilet. [Monosilabic] /v. a junghia

1) junghĭ n., pl. urĭ (d. a junghea). Jungher, camă, pumnal mare. Mare durere pe care o simțĭ la coaste cînd răceștĭ, pneŭmonie.

junghiu n. 1. jungher; 2. durere ascuțită ce simțim la coaste; 3. pop. pneumonie. [Lat. JUGULUM].

junghi s. n., pl. junghiuri

junghi s. n., art. junghiul; pl. junghiuri

junghi s. n., art. junghiul; pl. junghiuri

junghi

junghiu, -ghiuri.

JUNGHI s. (MED.) 1. înjunghietură, înțepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înțepături (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~uri îi străbat corpul.)

JUNGHI s. v. pneumonie, pumnal, stilet.

junghi s.n. I 1 (med.) împunsătură, înjunghietură, înțepătură, nevralgie intercostală, <pop.> junghietură, stricnitură, <reg.> licăritură, picneală, țiitură, <grec.; înv.> nixis, ace (v. ac), fulgerătură, săgeată, săgetare, săgetătură, <fig.; pop.> tăietură, țeapă. Simte junghiuri în piept când obosește. 2 (med., med. vet.; reg.) v. Pneumonie. 3 fig. (fam.; deprec.) v. Babă. Bătrân. Moș. Moșneag. II (înv. și pop.) v. Pumnal. Stilet¹.

junghi s. v. PNEUMONIE. PUMNAL. STILET.

JUNGHI s. 1. înjunghietură, înțepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, sâgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înțepături (pl.), (fig.) ace (pl.) (Mii de ~ îi străbat corpul.)

junghi, junghiuri, s.n. – Durere ascuțită în zona intercostală. – Der. regr. din junghia (Scriban, DEX, MDA).

junghi, junghiuri s. n. bătrân; boșorog; ramolit.