Definiția cu ID-ul 915948:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNGHÉR, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghiér s. n.