opțiuni
  • info

14 definiții pentru jungher

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNGHER, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

jungher sn [At: ODOBESCU, S. I, 65/13 / Pl: ~e / E: junghia, junghi + -ar] (Înv) 1 Pumnal. 2 Stilet.

JUNGHER, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.

JUNGHER, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghier s. n.

JUNGHER ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er

jungher n. pumnal: la brâu satâr și jungher OD. [V. junghiu].

junghér n., pl. e (d. junghĭ). Junghĭ, pumnal mare, camă.

JUNGHIER s. n. v. jungher.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jungher s. n., pl. junghere

jungher s. n., pl. junghere

jungher s. n., pl. junghere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUNGHER s. v. pumnal, stilet.

jungher s.n. (înv. și pop.) v. Pumnal. Stilet1.

jungher s. v. PUMNAL. STILET.

Intrare: jungher
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jungher
  • jungherul
  • jungheru‑
plural
  • junghere
  • jungherele
genitiv-dativ singular
  • jungher
  • jungherului
plural
  • junghere
  • jungherelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghier
  • junghierul
  • junghieru‑
plural
  • junghiere
  • junghierele
genitiv-dativ singular
  • junghier
  • junghierului
plural
  • junghiere
  • junghierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jungher, jungheresubstantiv neutru

  • 1. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: junghi pumnal stilet
    • format_quote Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. DLRLC
    • format_quote Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
    • 1.1. figurat Durere ascuțită. DLRLC
      sinonime: junghi
      • format_quote Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. DLRLC
etimologie:
  • Junghia + sufix -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.