2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduit2, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 80 / V: (reg) jân~ / Pl: ~iți, ~e / E: jindui] 1 (D. lucruri) Râvnit. 2 Poftit. 3-5 (D. oameni; cu sens activ) Jinduitor (1-3). 6 (D. oameni) Dorit.

jinduit1 sn [At: GORJAN, H. I, 80 / V: (reg) jân~ / Pl: ~uri / E: jindui] 1-2 Jinduire (1-2). 3 (Înv) Invidie.

jinduít, -ă adj. Care jinduĭește, foarte doritor: a fi jinduit de banĭ.

JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

jindui [At: DELAVRANCEA, S. 9 / V: (reg) jân~ / Pzi: ~esc / E: slv *жѧдовати] 1 vt A dori ceva în mod intens Si: a râvni. 2 vi A-i lăsa gura apă după ceva Si: a pofti. 3 vi A se uita cu jind (4) la ceva. 4 vr (Îvr) A regreta.

JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. Tranz. A dori în mod intens, a pofti cu tărie, a rîvni; a tînji, a fi ahtiat după ceva. Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9. ◊ Intranz. (Construit mai ales cu prep. «după», «la») Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8. Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113.

A JINDUÍ ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati

jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti].

jinduĭésc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mîncare, o haĭnă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JINDUIT adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.)

JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.

JINDUI vb. 1. a aspira, a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a rîvni. (~ după...) 3. a dori, a pofti, a rîvni, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a rîvni, a tînji. (~ după un cămin.) 5. a se lăcomi, a rîvni, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

Intrare: jinduit
jinduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jinduit
  • jinduitul
  • jinduitu‑
  • jindui
  • jinduita
plural
  • jinduiți
  • jinduiții
  • jinduite
  • jinduitele
genitiv-dativ singular
  • jinduit
  • jinduitului
  • jinduite
  • jinduitei
plural
  • jinduiți
  • jinduiților
  • jinduite
  • jinduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: jindui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jindui
  • jinduire
  • jinduit
  • jinduitu‑
  • jinduind
  • jinduindu‑
singular plural
  • jinduiește
  • jinduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jinduiesc
(să)
  • jinduiesc
  • jinduiam
  • jinduii
  • jinduisem
a II-a (tu)
  • jinduiești
(să)
  • jinduiești
  • jinduiai
  • jinduiși
  • jinduiseși
a III-a (el, ea)
  • jinduiește
(să)
  • jinduiască
  • jinduia
  • jindui
  • jinduise
plural I (noi)
  • jinduim
(să)
  • jinduim
  • jinduiam
  • jinduirăm
  • jinduiserăm
  • jinduisem
a II-a (voi)
  • jinduiți
(să)
  • jinduiți
  • jinduiați
  • jinduirăți
  • jinduiserăți
  • jinduiseți
a III-a (ei, ele)
  • jinduiesc
(să)
  • jinduiască
  • jinduiau
  • jindui
  • jinduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jinduit

jindui

  • 1. tranzitiv intranzitiv A dori ceva în mod intens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pofti râvni tânji attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9.
      surse: DLRLC
    • Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8.
      surse: DLRLC
    • Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: