16 definiții pentru jind

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după... – Din jindui (derivat regresiv).

jind sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 238/13 / V: jând, ~ă sf / Pl: ~uri / E: jindui] 1 Dorință mare pentru ceva greu de obținut. 2 Poftă (de care îți lasă gura apă). 3 (Îlav) Cu ~ Cu ardoare. 4 (Îal) Plin de dorință. 5 (Îal) Cu dor. 6 (Îe) A duce ~(ul) A duce dorul cuiva. 7 (Îae) A dori. 8 (Îae) A tânji după cineva sau ceva.

JIND s. n. Dorință puternică, dor, poftă de ceva (greu de ajuns sau de obținut). Ci de dor să le mai treacă, Să-și mai potolească jindul. TEODORESCU, P. P. 172. ◊ Loc. adv. (Mai ales în legătură cu verbele «a privi», «a se uita», «a căta» etc.) Cu jind = plin de dorință (uneori cu o nuanță de regret). Îl priveam cu jind cum se mișcă fără silință. SADOVEANU, N. F. 80. Gîndul meu se întoarse și cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii. HOGAȘ, M. N. 184. Așa-i; spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm. VLAHUȚĂ, P. 51. ◊ (Poetic) Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114. ◊ Expr. (Neobișnuit) A duce jind(ul) = a duce dorul, a dori, a pofti, a rîvni, a jindui. Nici mă mir, că ziua toată dus-am jind garafei pline. TOMA, C. V. 499.

JIND n. Dorință puternică de a avea ceva greu de obținut; râvnire. ◊ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorință mare și regret. /v. a jindui

jind n. poftă mare: se uita cu jind la ei; a-i duce jindul, a dori cu înfocare. [Tras din jinduì].

jind n., pl. urĭ (vsl. žendžĭ, žendža, sete, žendati, a-țĭ și sete orĭ foame, a potoli, a jindui, a aștepta). Mare poftă: a te uĭta cu jind la ceva, a dori, a pofti mult ceva pe la care-te uĭțĭ. A duce jindul unuĭ lucru, a-ĭ duce doru, a-l dori, a-l pofti.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la...)

jind s.n. (mai ales constr. cu vb. „a privi”,"a se uita) jinduială, jinduire, poftă. Privește cu jind la cireșele din copac.

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jind (-duri), s. n. – Dorință adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete” cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s. f. (chef, privațiune; dorință neîmplinită).

Intrare: jind
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jind
  • jindul
  • jindu‑
plural
  • jinduri
  • jindurile
genitiv-dativ singular
  • jind
  • jindului
plural
  • jinduri
  • jindurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jând
  • jândul
plural
  • jânduri
  • jândurile
genitiv-dativ singular
  • jând
  • jândului
plural
  • jânduri
  • jândurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jindă
  • jinda
plural
  • jinde
  • jindele
genitiv-dativ singular
  • jinde
  • jindei
plural
  • jinde
  • jindelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jind, jindurisubstantiv neutru

  • 1. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ci de dor să le mai treacă, Să-și mai potolească jindul. TEODORESCU, P. P. 172. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu jind = cu ardoare, plin de dorință, cu dor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Îl priveam cu jind cum se mișcă fără silință. SADOVEANU, N. F. 80. DLRLC
      • format_quote Gîndul meu se întoarse și cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii. HOGAȘ, M. N. 184. DLRLC
      • format_quote Așa-i; spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm. VLAHUȚĂ, P. 51. DLRLC
      • format_quote poetic Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui, a tânji după... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nici mă mir, că ziua toată dus-am jind garafei pline. TOMA, C. V. 499. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.