12 definiții pentru jind


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jind sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 238/13 / V: jând, ~ă sf / Pl: ~uri / E: jindui] 1 Dorință mare pentru ceva greu de obținut. 2 Poftă (de care îți lasă gura apă). 3 (Îlav) Cu ~ Cu ardoare. 4 (Îal) Plin de dorință. 5 (Îal) Cu dor. 6 (Îe) A duce ~(ul) A duce dorul cuiva. 7 (Îae) A dori. 8 (Îae) A tânji după cineva sau ceva.

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. n. Dorință puternică, dor, poftă de ceva (greu de ajuns sau de obținut). Ci de dor să le mai treacă, Să-și mai potolească jindul. TEODORESCU, P. P. 172. ◊ Loc. adv. (Mai ales în legătură cu verbele «a privi», «a se uita», «a căta» etc.) Cu jind = plin de dorință (uneori cu o nuanță de regret). Îl priveam cu jind cum se mișcă fără silință. SADOVEANU, N. F. 80. Gîndul meu se întoarse și cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii. HOGAȘ, M. N. 184. Așa-i; spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm. VLAHUȚĂ, P. 51. ◊ (Poetic) Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114. ◊ Expr. (Neobișnuit) A duce jind(ul) = a duce dorul, a dori, a pofti, a rîvni, a jindui. Nici mă mir, că ziua toată dus-am jind garafei pline. TOMA, C. V. 499.

JIND n. Dorință puternică de a avea ceva greu de obținut; râvnire. ◊ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorință mare și regret. /v. a jindui

jind n. poftă mare: se uita cu jind la ei; a-i duce jindul, a dori cu înfocare. [Tras din jinduì].

jind n., pl. urĭ (vsl. žendžĭ, žendža, sete, žendati, a-țĭ și sete orĭ foame, a potoli, a jindui, a aștepta). Mare poftă: a te uĭta cu jind la ceva, a dori, a pofti mult ceva pe la care-te uĭțĭ. A duce jindul unuĭ lucru, a-ĭ duce doru, a-l dori, a-l pofti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la...)

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jind (-duri), s. n. – Dorință adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete” cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s. f. (chef, privațiune; dorință neîmplinită).

Intrare: jind
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jind
  • jindul
  • jindu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jind
  • jindului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jind

  • 1. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jinduire poftă râvnire un exemplu
    exemple
    • Ci de dor să le mai treacă, Să-și mai potolească jindul. TEODORESCU, P. P. 172.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu jind = cu ardoare, plin de dorință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Îl priveam cu jind cum se mișcă fără silință. SADOVEANU, N. F. 80.
        surse: DLRLC
      • Gîndul meu se întoarse și cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii. HOGAȘ, M. N. 184.
        surse: DLRLC
      • Așa-i; spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm. VLAHUȚĂ, P. 51.
        surse: DLRLC
      • poetic Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1.), a tânji după...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nici mă mir, că ziua toată dus-am jind garafei pline. TOMA, C. V. 499.
        surse: DLRLC

etimologie: