jind s.n. Dorință intensă, poftă de ceva (greu de obținut sau de ajuns). ◊ Loc.adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. Atunci el își răsfiră părul pe spinare; iar ele se uitau cu jind la dînsul (POP.). ◊ expr. A duce jind(ul) cuiva (sau a ceva, de ceva) = a) a-i fi dor de cineva sau de ceva; b) a fi dornic de ceva; a simți lipsa unui lucru. • /de la jindui, prin derivare regresivă.