12 definiții pentru jig


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jig2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ns cf slv жєгати] (Reg) Granit.

jig1 sn [At: LIUBA – IANA, M. 112 / V: (reg) jâg / Pl: ~uri / E: srb żig] (Reg) 1 (Ban) Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor. 2 (Ban) Semn făcut la botul sau la urechea oilor și a caprelor pentru a fi recunoscute. 3 (Mpp) Arsură în esofag, după beții, mâncăruri grase sau grele Si: jigăraie (7), jighineală (1), jigneală (4). 4 Senzație de mâncărime pe gât după unele mâncăruri acre. 5 Râgâială ce ustură în gât și în piept. 6 (Mdv) Inflamare a amigdalelor la cal.

JIG s. n. (Reg.) Arsuri în gât și în piept. – Comp. sb. žig.

jig n. Mold. 1. jeg; 2. jigăraie. [Slav. JIGŬ, din JIGATI, a arde].

jig n., pl. urĭ (vsl. žigŭ, sîrb. žig, arsură, rudă cu jignesc, jeg, jegăraĭ și jerăgaĭ). Est. Jerăgaĭ, arsură pe care, după mîncare, o simțĭ în esofag, în cauza suiriĭ acreliĭ din stomah (în med. pyrósis, vgr. pýrosis). – În Olt. ojig (sîrb. ožega).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIG s. v. arsură, usturime.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jig1 (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc.

jig2, jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială.

jig, jiguri, s.n. – (reg.) Amăreală la stomac (Papahagi, 1925). În expr. mă taie jig = amăreala de la rânză (Faiciuc, 1998: 101). – Din srb. žig „arsură” < jigati „a arde” (Șăineanu, Scriban, DLRM, MDA).

jig, -uri, s.n. – Amăreală la stomac (Papahagi 1925). În expr. mă taie jig = amăreala de la rânză (Faiciuc 1998: 101). – Din srb. žig (MDA).

Intrare: jig
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jig
  • jigul
  • jigu‑
plural
  • jiguri
  • jigurile
genitiv-dativ singular
  • jig
  • jigului
plural
  • jiguri
  • jigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)