jig¹ sn [At: LIUBA – IANA, M. 112 / V: (reg) jâg / Pl: ~uri / E: srb żig] (Reg) 1 (Ban) Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor. 2 (Ban) Semn făcut la botul sau la urechea oilor și a caprelor pentru a fi recunoscute. 3 (Mpp) Arsură în esofag, după beții, mâncăruri grase sau grele Si: jigăraie (7), jighineală (1), jigneală (4). 4 Senzație de mâncărime pe gât după unele mâncăruri acre. 5 Râgâială ce ustură în gât și în piept. 6 (Mdv) Inflamare a amigdalelor la cal.

JIG sbst. Sensațiune ca de arsură pe piept, sau ca un fel de acreală usturătoare pe gît, produsă din îngrămădirea prea mare a acizilor în stomac; jigăraie [sl. žig].

JIG s. n. (Reg.) Arsuri în gît și în piept. – Comp. sb. žig.

jig n. Mold. 1. jeg; 2. jigăraie. [Slav. JIGŬ, din JIGATI, a arde].

jig n., pl. urĭ (vsl. žigŭ, sîrb. žig, arsură, rudă cu jignesc, jeg, jegăraĭ și jerăgaĭ). Est. Jerăgaĭ, arsură pe care, după mîncare, o simțĭ în esofag, în cauza suiriĭ acreliĭ din stomah (în med. pyrósis, vgr. pýrosis). – În Olt. ojig (sîrb. ožega).

jâg² sn vz jig¹

JIGĂRAIE sf. 🐕 1 O boală a cîinilor: sar deodată niște cîni la mine, apuca-i-ar jigăraia! (alecs.); are un cîne lung șl slab, parcă-i bolnav de ~ (sad.); pr. exl. cîine bolnav de jigăraie, cîine urîcios: vedea-te-aș la Babeș, ~ îndrăcită! (car.) ¶ 2 Boală a vitelor, caracterizată prin umflarea capului și a gîtului, din care pricină vita nu mai mănîncă, slăbește și piere ¶ 3 = JIG.

JÎG... = JIG...

OJIC (pl. -icuri), OJIG (-iguri) sn. Olten. (CIAUȘ.) (RV.-CRG.) (CONV.) (LAUG.) 👉 JIG [srb. ožega].

JIG s. v. arsură, usturime.

jig s.n. (reg.) 1 v. Jeg. Murdărie. Necurățenie. 2 (med.) v. Arsură. Usturime.

jig s. v. ARSURĂ. USTURIME.

jig², jiguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială.

jig¹ (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc.

jig, jiguri, s.n. (reg.) Amăreală la stomac. ■ (în expr.) Mă taie jig = amăreala de la rânză (Faiciuc, 1998: 101). – Din srb. žig „arsură” (DLRM, MDA).

jig, jiguri, s.n. – (reg.) Amăreală la stomac (Papahagi, 1925). În expr. mă taie jig = amăreala de la rânză (Faiciuc, 1998: 101). – Din srb. žig „arsură” < jigati „a arde” (Șăineanu, Scriban, DLRM, MDA).

jig, -uri, s.n. – Amăreală la stomac (Papahagi 1925). În expr. mă taie jig = amăreala de la rânză (Faiciuc 1998: 101). – Din srb. žig (MDA).

jâg, s.n. – v. jig¹.