2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

jerpelire sf [At: TELEOR, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: jerpeli] 1 (Îrg) Jefuire. 2 Uzare. 3 Degradare. 4 Stricare.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

jerpeli [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Îrg) A jefui (1). 2-3 vtr (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) A (se) învechi și a (se) rupe Si: a (se) uza, a (se) zdrențui. 4-5 vtr A (se) degrada. 6-7 vtr A (se) strica.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.

A SE JERPELÍ se ~éște intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.

A JERPELÍ ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.

jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)

Intrare: jerpelire
jerpelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerpelire
  • jerpelirea
plural
  • jerpeliri
  • jerpelirile
genitiv-dativ singular
  • jerpeliri
  • jerpelirii
plural
  • jerpeliri
  • jerpelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jerpeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerpeli
  • jerpelire
  • jerpelit
  • jerpelitu‑
  • jerpelind
  • jerpelindu‑
singular plural
  • jerpelește
  • jerpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jerpelesc
(să)
  • jerpelesc
  • jerpeleam
  • jerpelii
  • jerpelisem
a II-a (tu)
  • jerpelești
(să)
  • jerpelești
  • jerpeleai
  • jerpeliși
  • jerpeliseși
a III-a (el, ea)
  • jerpelește
(să)
  • jerpelească
  • jerpelea
  • jerpeli
  • jerpelise
plural I (noi)
  • jerpelim
(să)
  • jerpelim
  • jerpeleam
  • jerpelirăm
  • jerpeliserăm
  • jerpelisem
a II-a (voi)
  • jerpeliți
(să)
  • jerpeliți
  • jerpeleați
  • jerpelirăți
  • jerpeliserăți
  • jerpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • jerpelesc
(să)
  • jerpelească
  • jerpeleau
  • jerpeli
  • jerpeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jerpelire

  • 1. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi jerpeli
    surse: DEX '09 DEX '98

jerpeli

  • 1. reflexiv (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: