jale¹ sf [At: PSALT. 291/37 / V: jăl, jea~, jele / Pl: (rar) jeli / E: slv жаль] 1 (Îvp) Dorință arzătoare. 2 (Îvp) Dor mare Si: (Îvr) jaloste. 3 (Îvp; îe) A (cu)prinde (ori a ajunge, a lua) pe cineva o ~ sau un jăl A-i fi dor. 4 (Îvp; îae) A se întrista. 5 (Înv; îe) A-i fi ~ (cuiva) de cineva (sau ceva) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 6 (Buc; îae) A compătimi pe cineva. 7 Tristețe. 8 Durere adâncă Si: (reg) jălărie (2), jeie (2), (îrg) jălătate (2). 9 (Îav) A ~ Cu tristețe. 10 (Îal) De durere. 11 (Îlav) Cu ~ Plin de tristețe. 12 (Îla) De ~ Trist. 13 (Îal) Plin de dor. 14 (Îal) De plâns. 15 (Înv; îs) Glas a ~ Glas plângător. 16 (Înv) Doliu. 17 (Fam) Nenorocire.

jale² sf [At: PANȚU, PL. / V: jaie, jele / Pl: jăli / E: mg zsálya] (Bot) 1 (Șîc ~-de-grădină) Mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală Si: jaleș (6), jaleș-de-grădină, salbie, salvie, salvie-de-grădină (Salvia officinalis). 2 (Bot; îc) ~-cleioasă Jaleș de pădure (Salvia glutinosa). 3 (Îc) ~-de-câmp Salvie de câmpie (Salvia pratensis). 4 Coada-vacii (Salvia silvestris). 5 Linariță (Linaria vulgaris).

JALE¹, ❍JELE sf. 1 Întristare adîncă: uitîndu-mă, la el, m’a apucat o jale, de să ferească Dumnezeu (ISP.); acolo era o jele grozavă, toți oamenii plîngeau și se văietau (RET.); de jale, jalnic, de plîns ¶ 2 Doliu: muiarea care nu împle anul cel de jale, ci se mărită de ia alt bărbat, aceea are... pedeapsă (PRV.-MB.) [vsl. žalǐ]

JALE² sf. S/., JALEȘ sbst. 🌿 1 Mic arbust mirositor, originar din sudul Europei, cu flori albastre, violete sau albe, cultivat adesea prin grădini; frunzele acestei plante sînt întrebuințate în medicină, iar poporul le aplică la gîlci, pentru a le vindeca (Salvia officinalis); numită și „salbie”, „sălvie”, „șălvie”, „jale-de-grădină”, etc. (🖼 2719) ¶ 2 Plantă alb-lînoasă, cu flori roșii-purpurii; numită și „pavăză” (Stachys germanica) (🖼 2720) ¶ 3 ~-DE-CÎMP, plantă cu flori galben-deschise, avînd la baza inferioară a corolei puncte violete, cu dinții caliciului acoperiți cu peri aspri; numită și „jaleș-sălbatic” (Stachys recta) (🖼 2721); – ~-DE-CÎMP² = SALVIE-DE-CÎMPURI; – ~-DE-CÎMP³ = COADA-VACII² ¶ 4 JALE-CLEIOASĂ, JALEȘ DE-PĂDURE = CINSTEȚ [ung. zsálya]

JALE² s. f. 1. Plantă semilemnoasă aromată, cu flori albastre, violete sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și medicinală (Salvia officinalis); salbie. 2. Jaleș.

JALE¹ s. f. Tristețe, mîhnire, durere. Au stat multă vreme în ploaie, ascultînd viersul de jale, glasul singuratic al mamei părăsite. DUMITRIU, N. 155. Toată împărăția era plină de jale. ISPIRESCU, L. 4. Frunzuleană de pelin, Mare jale, mare chin: Prin străini s-ajungi străin. BELDICEANU, P. 97. ◊ Loc. adv. Cu jale = cu tristețe, cu mîhnire, dureros. El n-avea... de ce să se mire și ce să contemple cu jale. C. PETRESCU, A. R. 16. Se opresc cu toții în cale, se opresc și zic cu jale. CREANGĂ, P. 275. De ce plîngi cu jale? ALECSANDRI, P. I 196. ◊ Loc. adj. De jale = jalnic, trist, (plin) de dor. Bătrînul rosti vorbele acestea duios, ca un cîntec de jale. SADOVEANU, O. I 157. Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale. ALECSANDRI, P. A. 43. ◊ Expr. A-i fi cuiva jale de cineva = a-i fi milă de cineva. Sărmane prietene! mi-e jale de tine. NEGRUZZI, S. I 63. – Variantă: jele (DEȘLIU, G. 24, DAVIDOGLU, M. 66) s. f.

JALE² f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya

JALE¹ f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situație disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali

JALE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte.Pofta lăcomiii și jealea mărimei numelui CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. žalĭ. Cf. jelanie

JALE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte. Pofta lăcomiii și jealea mărimei numelui. CANTEMIR, IST. Etjmologie: sl. žalĭ. Cf. j e l a n i e.

jale f. 1. întristare: după bucurie și jale; 2. doliu: un alaiu de jale; de jale, de plâns. [Slav. JALĬ, durere].

1) jále f., fără pl. (vsl. žalĭ, durere, d. žalitĭ, a jăli, a simți jale. V. jele, jălesc, jalbă). Mare întristare, mare doliŭ: zile de jale.

2) jale f., pl. jălĭ și jaleș m. (ung. zsálya, sálya, salvie, și zsályás, preparat cu salvie; sîrb. žalj, žalbija, germ. salbei, d. lat. salvia). Salvie. Altă plantă din aceĭașĭ familie (stachys [germanica și rectaj]). – Se numește și pavăză.

jaie² sf vz jale²

jăl sn vz jale¹

jâlă sf vz jilă

jeale sf vz jale¹

jele² sf vz jale²

jele¹ sf vz jale¹

jilă sf [At: DR. V, 308 / V: jâlă / Pl: ~le / E: bg жила] (Reg) Vână (la cal).

șale sf vz jale

șalie sf vz jale

JALEȘ 👉 JALE².

❍JELE 👉 JALE.

JELE s. f. v. jale.

jele f. Mold. jale: orașul care iese din pustiile de jele Em.

jăle V. jele.

jéle f. fără pl. (vsl. želĭa, măhnire, jele. V. jale 1). Melancolie: a-țĭ fi jele. – În est jăle.

jale s. f., g.-d. art. jalei

jale s. f., g.-d. art. jalei

jale (tristețe; plantă) s. f., g.-d. art. jalei

jale

jale, -lei gen. a.

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp

jale-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-gradină

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp corectat(ă)

jale-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-grădină

jale de câmp (bot.) s. f.

jale de grădină (bot.) s. f.

JALE s. v. doliu, linariță, salvie.

JALE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristețe.

JALE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleș, (reg.) pavăză.

jale² s.f. (bot.) 1 (și jale-de-grădină) Salvia officinalis; jaleș, jaleș-de-grădină, salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Salvia silvestris; coada-vacii (v. coadă), ‹reg.› brăileancă, corovatic, jaleș, năduf, salvie-de-pădure. 3 Stachys germanica; jaleș, ‹reg.› pavăză. 4 jale-cleioasă = jale-de-pădure = Salvia glutinosa; cinsteț, jaleș, jaleș-de-pădure, ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă¹), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan¹, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche), jale-de-câmp = Salvia pratensis; jaleș, jaleș-de-câmp, salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche); (reg.) jale-de-munte v. Pojarniță. Sunătoare (Hypericum perforatum). 5 (reg.) v. Linariță (Linaria vulgaris).

jale¹ s.f. I 1 ‹pop.› jelanie, ‹înv. și reg.› tângă, ‹înv.› jalet. Duritatea atacurilor din presă îi copleșește sufletul de jale. 2 amar, întristare, tristețe, ‹fig.› catran, milă. I-a murit cineva apropiat și i-a rămas jale în inimă. 3 duioșie, întristare, tristețe, ‹fig.› durere. Melodia exprimă o jale copleșitoare. II (înv.) v. Doliu.

jale s. v. DOLIU. LINARIȚĂ. SALVIE.

JALE s. 1. (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tîngă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. duioșie, durere, întristare, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

JALE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleș, (reg.) pavăză.

JALE-CLEIOASĂ s. v. cinsteț.

jale-cleioasă s. v. CINSTEȚ.

jale s. f. – Salvie (salvia officinalis). Mag. zsálya, din lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 139), cf. sb. žalj, žalfija (› jalfie). Este dublet de la salvie, s. f. – Der. jaleș, s. m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei der. este puțin clară (după DAR, din mag. zsályas „infuzie de salvie”); joaie, s. f. (salvie), în loc de jaie (Drăganu, Dacor., IX, 210); joian, s. m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu var. joină, s. f.

jale (-jeli), s. f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se folosește în Arg. cu un sens mai mult sau mai puțin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul înv. de „dorință, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voronețean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorință” în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” și „dorință”. Der. jalet, s. n. (durere); jelie, s. f. (chin); jaloste, s. f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrnește milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s. f. (dorință; durere, chin, necaz; plîngere, lamentație), din sl. želanije „dorință”, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere” (DAR), cf. bg. želanie „dorință”; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s. n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simți compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s. m. (reclamant); jalovanie, s. f. (bocet; reclamație), din sl. (rus.) žalovanije, înv.

jilă s.f. (reg.) vână (la cal).

cântec de jale v. bocet.

vaiet (de jale) v. bocet.

JALE subst., dialectal jele. 1. Jalea. sculptorul. 2. Jălu G., dobr. (RI XI 204); Jăliu (ib. 208). 3. Jele pren. (Br 44); Jelea, act., București. 4. Jelic, Ienachi(AO X 382). 5. Jelie olt. Pentru formele 2-4 cf. și sl. Жeлнмнp și blg. Жeльo (Weig).