JÁLE¹ s. f. 1. Tristețe, mîhnire, durere adîncă. ◊ Expr. A-i fi cuiva jale de cineva = a-i fi milă de cineva. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s. f.] – Slav (v. sl. žalĭ).

JÁLE² s. f. Plantă semilemnoasă, aromată, cu flori albastre, violete sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și medicinală (Salvia officinalis). – Magh. zsálya.

jale s. f., g.-d. art. jalei

JALE subst., dialectal jele. 1. Jalea. sculptorul. 2. Jălu G., dobr. (RI XI 204); Jăliu (ib. 208). 3. Jele pren. (Br 44); Jelea, act., București. 4. Jelic, Ienachi(AO X 382). 5. Jelie olt. Pentru formele 2-4 cf. și sl. Жeлнмнp și blg. Жeльo (Weig).