4 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

IUBÍT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

iubit2, ~ă [At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~iți, ~e / E: iubi] 1 a (D. ființe, lucruri) Pe care cineva îl îndrăgește foarte mult Si: drag. 2 a (D. ființe, lucruri) Care este simpatizat și admirat foarte mult. 3 a (Înv) Ales. 4 a (Înv) Preferat. 5 a (D. oameni) Pentru care cineva are sentimente erotice. 6 smf Persoană pentru care o alta are sentimente de iubire (9). 7 smf Amant.

iubit1 sni [At: (a. 1682) ap. GCR I, 254/23 / V: (pop) sf / E: iubi] 1-4 Iubire (1-4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7-11 Iubire (7-11). 12 (Pop; îe) A-i face cuiva de ~ A face cuiva farmece de dragoste.

IUBÍT3, -Ă, iubiți, -te, s. m. și f. Persoană iubită, cu care o persoană de alt sex e în relații de dragoste. De-acum iubitul tău să fiu, Iar tu, iubita mea. COȘBUC, P. I 281. Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Chiar astăzi mă mărit Cu al meu iubit. ALECSANDRI, T. I 224.

IUBÍT1 s. n. Faptul de a iubi; iubire. Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.

IUBÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de sex opus. /v. a iubi

ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). ♦ Refl. recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt; spec. a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus). 2. Tranz. A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.

iubi [At: COD. VOR. 112/4 / V: ibi / Pzi: ~besc, (înv) ibesc / E: vsl любити] 1-2 vt (Îoc a urî) A simți pentru cineva sau ceva (o mare) afecțiune. 3-4 vt (Îoc a urî) A avea pentru cineva sau pentru ceva (o mare) simpatie și admirație. 5 vt (Și, înv, îlv a ~ mai mult (sau mai bine, mai vârtos) să... ori a mai ~) A prefera. 6 vt (Înv) A alege. 7 vt (Înv) A pofti. 8 vt (Înv) A dori ceva. 9 vt(a) A avea o mare atracție fizică pentru cineva. 10-11 vtrr A avea sentimente de dragoste (unul pentru celălalt). 12-13 vtrr A avea relații sexuale (unul cu altul).

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.

IUBÍ, iubesc, vb. IV. Tranz. 1. A simți dragoste pentru o persoană de sex opus, a fi îndrăgostit de cineva; a avea relații de dragoste cu cineva. Oh, tu știi de bună seamă Că din suflet îl iubesc, Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă. COȘBUC, P. II 211. Te iubeam cu ochi păgîni. EMINESCU, O. I 192. Mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. A. 63. ◊ Absol. Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. reciproc. S-au dat a se iubi încă mai cu duioșie. SBIERA, P. 239. Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbași la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49. 2. A nutri un sentiment puternic de afecțiune (uneori și de admirație) pentru cineva; a ține foarte mult la cineva sau la ceva, a îndrăgi. A-și iubi patria.Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles – și e tot una. VLAHUȚĂ, O. A. 38. În tine iubesc lumea, prezent și viitor. ALECSANDRI, T. II 106. Obștea ne-a trimis... să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139. 3. (Învechit; urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A-i plăcea să... Judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față. CREANGĂ, A. 150. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceea, băbacă, te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. În copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10.

A SE IUBÍ mă ~ésc intranz. A avea relații de dragoste (cu cineva); a se drăgosti. /<sl. ljubiti

A IUBÍ ~ésc tranz. 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atașament sufletesc. A-și ~ țara. A-și ~ mama. /<sl. ljubiti

arată toate definițiile

Intrare: iubit (adj.)
iubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubiți
  • iubiții
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubiți
  • iubiților
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
plural
Intrare: iubit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
  • iubiți
  • iubiții
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
  • iubiți
  • iubiților
vocativ singular
  • iubitule
  • iubite
plural
  • iubiților
Intrare: iubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iubi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iubi
  • iubire
  • iubit
  • iubitu‑
  • iubind
  • iubindu‑
singular plural
  • iubește
  • iubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iubesc
(să)
  • iubesc
  • iubeam
  • iubii
  • iubisem
a II-a (tu)
  • iubești
(să)
  • iubești
  • iubeai
  • iubiși
  • iubiseși
a III-a (el, ea)
  • iubește
(să)
  • iubească
  • iubea
  • iubi
  • iubise
plural I (noi)
  • iubim
(să)
  • iubim
  • iubeam
  • iubirăm
  • iubiserăm
  • iubisem
a II-a (voi)
  • iubiți
(să)
  • iubiți
  • iubeați
  • iubirăți
  • iubiserăți
  • iubiseți
a III-a (ei, ele)
  • iubesc
(să)
  • iubească
  • iubeau
  • iubi
  • iubiseră
ibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ighi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iubit (adj.)

  • 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește.
    surse: DEX '12 DEX '09 DLRLC sinonime: drag (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301.
      surse: DLRLC
    • Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • poetic Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX

iubit, -ă (persoană) iubită

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX

iubit (s.n.)

  • 1. Faptul de a iubi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubire 2 exemple
    exemple
    • Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '98 DEX '09

iubi ibi ighi

  • 1. tranzitiv A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus).
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: urî 4 exemple
    exemple
    • Oh, tu știi de bună seamă Că din suflet îl iubesc, Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă. COȘBUC, P. II 211.
      surse: DLRLC
    • Te iubeam cu ochi păgîni. EMINESCU, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • Mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. A. 63.
      surse: DLRLC
    • absolut Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: drăgosti antonime: urî 2 exemple
      exemple
      • S-au dat a se iubi încă mai cu duioșie. SBIERA, P. 239.
        surse: DLRLC
      • Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbași la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin specializare A avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus).
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îndrăgi 4 exemple
    exemple
    • A-și iubi patria.
      surse: DLRLC
    • Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles – și e tot una. VLAHUȚĂ, O. A. 38.
      surse: DLRLC
    • În tine iubesc lumea, prezent și viitor. ALECSANDRI, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • Obștea ne-a trimis... să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A-i plăcea să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față. CREANGĂ, A. 150.
      surse: DLRLC
    • De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceea, băbacă, te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86.
      surse: DLRLC
    • În copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10.
      surse: DLRLC

etimologie: