15 definiții pentru iubire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iubire sf [At: PSALT. 235/5 / Pl: ~ri / E: iubi] 1 Afecțiune puternică pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (1). 2 Sentiment puternic de simpatie și admirație pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (2). 3 Atracție față de cineva Si: iubit1 (3), (înv) iub. 4 (Îvp) Alegere a ceva Si: iubit1 (4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7 Atracție fizică pentru cineva Si: iubit1 (7), (înv) iuboste, (îvp) iubuseță. 8 Îndrăgostire de cineva Si: iubit1 (8). 9-10 Sentimente de dragoste (împărtășite) pentru cineva Si: iubit1 (9-10). 11 Relație sexuală Si: iubit1 (11). 12 (Înv; îlv) A avea (pe cineva) la ~ A iubi. 13 (Înv; îe) A avea ceva la ~ A-i plăcea foarte tare. 14 (Nob; îe) A face ~ A avea o relație sexuală.

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

IUBÍRE, iubiri, s. f. 1. Faptul de a iubi; sentiment de natură erotică pentru o persoană de sex opus; dragoste (2), amor. În sărbătorile acelea ale primăverii se dezvălui, o dată cu florile livezilor, și începutul iubirii lor. SADOVEANU, O. IV 59. Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei. NEGRUZZI, S. I 47. Mîndra-naltă și subțire E făcută spre iubire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. ◊ (Poetic) Iubirea mea nebună De-abia trezită-n zori, Adună Mănunchiuri mari de flori. TOPÎRCEANU, S. A. 50. Ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. EMINESCU, O. I 179. 2. Sentiment puternic de simpatie și de afecțiune pentru cineva; dragoste (1). Era ceva din duioșia și delicateța unei mame în iubirea pe care o avea Priboianu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. Îi mulțumi și, scoțînd din sîn... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se înfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147.

IUBÍRE ~i f. 1) v. A IUBI și A SE IUBI. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva. /v. a iubi

ĭubíre f. Acțiunea de a ĭubi, amor, dragoste. Ĭubire de țară, patriotizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri

iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUBÍRE s. 1. amor, dragoste, (înv. și reg.) iboste, (înv.) libov. (~ dintre doi tineri.) 2. v. iubit. 3. v. dragoste. 4. v. patimă.

IUBIRE s. 1. amor, dragoste, (înv. și reg.) iboste, (înv.) libov. (Un adînc sentiment de ~.) 2. (concr.) amor, dragoste, iubit, (Olt.) iub. (Tu ești ~ mea!) 3. afecțiune, dragoste. (Îl înconjura cu multă ~.) 4. pasiune, patimă. (~ de bani.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

L’AMOR CHE MOVE IL SOLE E L’ALTRE STELLE (it.) iubirea... mișcă Soarele și celelalte stele – Dante, „Paradisul”, 33, 145. Proslăvirea puterii universale a iubirii.

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

viteza iubirii expr. (tox.) amfetamină.

Intrare: iubire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubire
  • iubirea
plural
  • iubiri
  • iubirile
genitiv-dativ singular
  • iubiri
  • iubirii
plural
  • iubiri
  • iubirilor
vocativ singular
plural

iubire

  • 1. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; iubit (1.).
    surse: DEX '12 DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amor iubit (s.n.) antonime: ură (sentiment) 5 exemple
    exemple
    • În sărbătorile acelea ale primăverii se dezvălui, o dată cu florile livezilor, și începutul iubirii lor. SADOVEANU, O. IV 59.
      surse: DLRLC
    • Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • Mîndra-naltă și subțire E făcută spre iubire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.
      surse: DLRLC
    • poetic Iubirea mea nebună De-abia trezită-n zori, Adună Mănunchiuri mari de flori. TOPÎRCEANU, S. A. 50.
      surse: DLRLC
    • poetic Ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva; dragoste (1.).
      surse: DEX '12 DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dragoste 3 exemple
      exemple
      • Era ceva din duioșia și delicateța unei mame în iubirea pe care o avea Priboianu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.
        surse: DLRLC
      • Îi mulțumi și, scoțînd din sîn... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39.
        surse: DLRLC
      • N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se înfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 DEX '98