10 definiții pentru iubit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.

ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iubít1 adj. m., s. m., pl. iubíți; adj. f., s. f. iubítă, pl. iubíte

iubít adj. m., s. m., pl. iubíți; f. sg. iubítă, pl. iubíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUBÍT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump. (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.

Intrare: iubit (adj.)
iubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubiți
  • iubiții
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubiți
  • iubiților
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iubit (adj.)

  • 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește.
    surse: DEX '12 DEX '09 DLRLC sinonime: drag (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301.
      surse: DLRLC
    • Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • poetic Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX