2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCÁRE, iscări, s. f. Acțiunea de a (se) isca și rezultatul ei. – V. isca.

ISCÁRE, iscări, s. f. Acțiunea de a (se) isca și rezultatul ei. – V. isca.

iscare sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 38 / Pl: ~cări / E: isca] 1 Înființare. 2 Ivire pe neașteptate.

ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

isca [At: (a. 1814) URICARIUL IV, 304/15 / V: es~, ies~, înes~ / Pzi: isc / E: bg искам] 1-2 vrt (A lua ființă sau) a face să ia ființă. 3-4 vrt (A apărea pe neașteptate sau) a face să apară. 5 vt (Pex) A născoci.

ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A apărea, a se ivi, a se produce, a începe. Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183. ◊ (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, D. 411. ♦ Tranz. A face să se ivească, a provoca. Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. ◊ Fig. Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, V. 51. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A da la iveală, a arăta. Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378.

A ISCÁ isc tranz. 1) A face să se iște. 2) A face să se producă; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam

A SE ISCÁ mă isc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi. /<bulg. iskam

iscà v. a proveni pe neașteptate, a se manifesta dintr’odată: se iscă ceartă între ei. [Cf. slav. ISKATI, a cerceta].

isc, a v. tr. (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama; sîrb. iskati, rus. iskatĭ). Pricinuĭesc (rar): a isca o trebuință. V. refl. Mă ivesc, mă stîrnesc, mă produc de-odată (vorbind de ceva răŭ): s’a iscat o furtună, o ceartă. – Vechĭ și a se esca și înesca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscáre s. f., g.-d. art. iscắrii; pl. iscắri

iscáre s. f., g.-d. art. iscării; pl. iscări

iscá (a ~) vb., ind. prez. 3 íscă; conj. prez. 3 să íște

iscá vb., ind. prez. 3 sg. íscă; conj. prez. 3 sg. și pl. íște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCARE s. declanșare, dezlănțuire, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

ISCÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. dezlănțui. 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.)

arată toate definițiile

Intrare: iscare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscare
  • iscarea
plural
  • iscări
  • iscările
genitiv-dativ singular
  • iscări
  • iscării
plural
  • iscări
  • iscărilor
vocativ singular
plural
Intrare: isca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isca
  • iscare
  • iscat
  • iscatu‑
  • iscând
  • iscându‑
singular plural
  • iscă
  • iscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isc
(să)
  • isc
  • iscam
  • iscai
  • iscasem
a II-a (tu)
  • iști
(să)
  • iști
  • iscai
  • iscași
  • iscaseși
a III-a (el, ea)
  • iscă
(să)
  • iște
  • isca
  • iscă
  • iscase
plural I (noi)
  • iscăm
(să)
  • iscăm
  • iscam
  • iscarăm
  • iscaserăm
  • iscasem
a II-a (voi)
  • iscați
(să)
  • iscați
  • iscați
  • iscarăți
  • iscaserăți
  • iscaseți
a III-a (ei, ele)
  • iscă
(să)
  • iște
  • iscau
  • isca
  • iscaseră
esca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iesca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscare

etimologie:

  • vezi isca
    surse: DEX '98 DEX '09

isca esca iesca

  • 1. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărea începe attach_file 3 exemple
    exemple
    • Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370.
      surse: DLRLC
    • Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183.
      surse: DLRLC
    • rar (Despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, D. 411.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate).
      exemple
      • Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99.
        surse: DLRLC
      • Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100.
        surse: DLRLC
      • Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233.
        surse: DLRLC
      • figurat Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, V. 51.
        surse: DLRLC
      • neobișnuit Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378.
        surse: DLRLC

etimologie: