4 definiții pentru prorupere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prorupere sf [At: ASACHI, S. L. II, 61 / V: (înv) ~ump~ / Pl: (rar) ~ri / E: prorupe] 1 (Îrg) Manifestare bruscă a oamenilor prin vorbe, plâns, țipete, râs, etc. Si: (înv) prorupție. 2 (Înv) Izbucnire a sunetelor, vorbelor, țipetelor, râsetelor, plânsetelor etc. 3 (Înv) Declanșare (1) a unor mișcări sociale. 4 (Ban) Încetare a sunetelor, zgomotelor.
prorumpere sf vz prorupere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRORUPERE s. v. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prorupere s. v. DECLANȘARE. DEZLĂNȚUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prorupere
prorupere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prorumpere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.