8 definiții pentru izbucnire izbâcnire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbucnire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 6 / V: sbuc~, zbuc~, zbug~, (înv) izbâc~ / Pl: ~ri / E: izbucni] 1 Izvorâre a apei cu putere Si: țâșnire, (înv) izbucneală (1). 2 Aprindere bruscă a focului sau a luminii Si: (înv) izbucneală (2). 3 (Fig) Naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte Si: (înv) izbucneală (3). 4 Explozie neașteptată a unei arme de foc Si: (înv) izbucneală (4). 5 Erupție neașteptată a unui vulcan Si: (înv) izbucneală (5). 6 Manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om Si: (înv) izbucneală (6). 7 (Pan) Zvâcnire. 8 (Pan) Smucire.

IZBUCNÍRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.

IZBUCNÍRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.

IZBUCNÍRE, izbucniri, s. f. Faptul de a izbucni și rezultatul lui; dezlănțuire. Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU, O. VII 123. Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. Tăceri bosumflate, izbucniri violente, cuvinte înverșunate care se încrucișau ca săbiile ascuțite. BART, E. 227. ♦ Explozie. Sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau toate la un loc un vuiet încurcat. ODOBESCU, S. I 111. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Fig. Fiecare vers e o izbucnire de lumină. GHEREA, ST. CR. II 48.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbucníre s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri

izbucníre s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBUCNÍRE s. 1. v. erupție. 2. v. dezlănțuire. 3. răbufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)

IZBUCNIRE s. 1. erupție, irupere, irupție, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.) 2. declanșare, dezlănțuire, iscare, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

Intrare: izbucnire
izbucnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbucnire
  • izbucnirea
plural
  • izbucniri
  • izbucnirile
genitiv-dativ singular
  • izbucniri
  • izbucnirii
plural
  • izbucniri
  • izbucnirilor
vocativ singular
plural
izbâcnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

izbucnire izbâcnire

  • 1. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezlănțuire 3 exemple
    exemple
    • Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU, O. VII 123.
      surse: DLRLC
    • Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei. CAMIL PETRESCU, U. N. 15.
      surse: DLRLC
    • Tăceri bosumflate, izbucniri violente, cuvinte înverșunate care se încrucișau ca săbiile ascuțite. BART, E. 227.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau toate la un loc un vuiet încurcat. ODOBESCU, S. I 111.
        surse: DLRLC
      • Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6.
        surse: DLRLC
      • figurat Fiecare vers e o izbucnire de lumină. GHEREA, ST. CR. II 48.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi izbucni
    surse: DEX '98 DEX '09