Definiția cu ID-ul 499968:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iscá (ísc, iscát), vb. refl.1. (Cu pron. în dat.) A se i năzări cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se întîmpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este greșită părerea lui Tiktin, care pleacă de la iască*iesca „a aprinde”.