2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

intriga [At: SANDU-ALDEA, A. M. 112 / Pzi: intrig, (înv) ~ighez / E: fr intriguer, it intrigare] 1 vt (C. i. persoane) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri Si: (înv) a intrigarisi (1). 2 vi (Înv) A face sau a băga intrigi Si: a complota, a unelti, (înv) a intrigarisi (2), (liv) a intrica (7).

INTRIGÁ, intríg și intrighez, vb. I. 1. Tranz. A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. Intranz. (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.

INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].

INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)

A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare

intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.

intrigă sf [At: (a. 1819) URICARIUL I, 127 / V: (pop) ~ică, indrică / Pl: ~igi / E: fr intrigue] 1 Acțiune ascunsă care urmărește învrăjbirea oamenilor pentru a trage foloase din confuzia și animozitățile create Si: (pop) uneltire. 2 (Pfm; îe) A face (sau a băga, a vârî ori a iscodi) ~ (sau ~igi) A încerca să realizeze un scop prin intrigi (1). 3 (Îvp; îe) A fi (cu cineva) la ~ică A fi vrăjmași de moarte. 4 Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. 5 Incident din care izbucnește conflictul într-o operă literară. corectată

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. (Adesea construit cu verbele «a face», «a băga», «a umbla cu» etc.) Uneltire, acțiune ascunsă dusă prin mijloace necinstite pentru realizarea unui scop sau a unei cauze nedrepte sau pentru zădărnicirea unui lucru; cabală (2). V. vrajbă, zîzanie. Umbla cu vorbe și cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280. Nu te amesteca în intrigi. NEGRUZZI, S. I 249. 2. Totalitatea incidentelor care dezvoltă acțiunea unei piese de teatru sau a unei opere epice. Intriga se încurcă așa de rău, încît autorul nici nu îndrăznește s-o descurce de pe scenă, ci între culise. GHEREA, ST. CR. I 364. Aceste două opere ale lui Filimon nu sînt niște romanțuri, în cari să se desfășure peripețiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80.

ÍNTRIGĂ s.f. 1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< fr. intrigue].

ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue)

ÍNTRIGĂ ~gi f. 1) Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente și conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige

intrigă f. 1. uneltiri ascunse pentru a face să reușească sau să cază o afacere; 2. incidente cari formează nodul unei piese de teatru.

*intríg, a v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -áre, care vine d. lat. intrico, -áre, încurc, încîlcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrigĭ. A te intriga ceva, a-țĭ da de gîndit, a te încurca din cauză că nu ți-l explicĭ: această scrisoare mă intrigă. – Și -ghéz, -găm ș. a.

*íntrigă f., pl. ĭ (ngr. intrigka, fr. intrigue, d. it. intrigo, subst. verbal d. intrigare, a intriga; sp. pg. intriga, intrigă. V. stric). Uneltirĭ ascunse ca să reușească orĭ să cadă o afacere. Incidentele care formează nodu uneĭ pĭese teatrale. – Maĭ bine -ígă. V. sforărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intrigá (a ~) vb., ind. prez. 3 intrígă

intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă

arată toate definițiile

Intrare: intriga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intriga
  • intrigare
  • intrigat
  • intrigatu‑
  • intrigând
  • intrigându‑
singular plural
  • intri
  • intrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intrig
(să)
  • intrig
  • intrigam
  • intrigai
  • intrigasem
a II-a (tu)
  • intrigi
(să)
  • intrigi
  • intrigai
  • intrigași
  • intrigaseși
a III-a (el, ea)
  • intri
(să)
  • intrige
  • intriga
  • intrigă
  • intrigase
plural I (noi)
  • intrigăm
(să)
  • intrigăm
  • intrigam
  • intrigarăm
  • intrigaserăm
  • intrigasem
a II-a (voi)
  • intrigați
(să)
  • intrigați
  • intrigați
  • intrigarăți
  • intrigaserăți
  • intrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • intri
(să)
  • intrige
  • intrigau
  • intriga
  • intrigaseră
Intrare: intrigă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigă
  • intriga
plural
  • intrigi
  • intrigile
genitiv-dativ singular
  • intrigi
  • intrigii
plural
  • intrigi
  • intrigilor
vocativ singular
plural
indrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
intrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intriga

  • 1. tranzitiv unipersonal A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: contraria neliniști îngrijora 2 exemple
    exemple
    • Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62.
      surse: DLRLC
    • Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv învechit A face sau a băga intrigi (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: complota conjura conspira unelti 2 exemple
    exemple
    • Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71.
      surse: DLRLC
    • [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. BĂLCESCU, O. I 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

intrigă indrică intrică

  • 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; cabală (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cabală uneltire 2 exemple
    exemple
    • Umbla cu vorbe și cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280.
      surse: DLRLC
    • Nu te amesteca în intrigi. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
  • 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Intriga se încurcă așa de rău, încît autorul nici nu îndrăznește s-o descurce de pe scenă, ci între culise. GHEREA, ST. CR. I 364.
      surse: DLRLC
    • Aceste două opere ale lui Filimon nu sînt niște romanțuri, în cari să se desfășure peripețiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80.
      surse: DLRLC

etimologie: