12 definiții pentru conspira


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspirá vi [At: EMINESCU, P. 116 / Pzi: ~pír și (nob) ~réz / E: fr conspirer, lat conspirare] 1 A organiza o conspirație Si: a complota, a unelti, a urzi. 2 (Fig) A tinde spre același scop.

CONSPIRÁ, conspír, vb. I. Intranz. A organiza, a urzi o conspirație; a complota; a unelti. ♦ Fig. A tinde, a lucra pentru un scop unic. – Din fr. conspirer, lat. conspirare.

CONSPIRÁ, conspír, vb. I. Intranz. A organiza, a urzi o conspirație; a complota; a unelti. ♦ Fig. A tinde, a lucra pentru un scop unic. – Din fr. conspirer, lat. conspirare.

CONSPIRÁ, conspír, vb. I. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «contra», «la») A urzi o conspirație, a complota, a unelti cu scopul de a răsturna un regim. ♦ Fig. A lucra, a concura spre același scop. Nimic în lume nu va putea conspira de acum să le împiedice fericirea. C. PETRESCU, C. V. 182. O mulțime de împrejurări conspirau în contra dezbaterii pînă la sfîrșit a acestei alarmante afaceri. VLAHUȚĂ, O. A. III 6.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 conspíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSPIRÁ vb. v. complota.

CONSPIRÁ vb. I. intr. A organiza o conspirație, a unelti, a complota. ♦ (Fig.) A tinde, a concura spre un scop unic. [P.i. conspír. / < fr. conspirer].

CONSPIRÁ vb. intr. a organiza o conspirație, a complota. ◊ (fig.) a tinde, a concura spre un scop unic. (< fr. conspirer, lat. conspirare)

A CONSPIRÁ conspír intranz. 1) A urzi o conspirație; a unelti; a complota; a conjura. 2) fig. A lucra în vederea atingerii unui scop comun. /<fr. conspirer, lat. conspirare

conspirà v. 1. a se uni pentru un scop, bun sau rău; 2. fig. a contribui la acelaș efect, a tinde la acelaș scop: totul conspiră la fericirea voastră; 3. a lua parte la un complot în contra Statului sau a persoanelor publice; 4. a prepara în secret: conspiră moartea inamicului.

*conspír, a v. intr. (lat. conspiro, -áre, d. con, împreună, și spirare, a răsufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspirațiune: a conspira contra cuĭva. Mă acord, concur: tot (fals totu) conspiră la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proĭectez: a conspira ruina cuĭva.

conspirá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. conspíră

CONSPIRA vb. a complota, a conjura, a unelti, (înv.) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a țese, a urzi, (înv. și fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.)

Intrare: conspira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conspira
  • conspirare
  • conspirat
  • conspiratu‑
  • conspirând
  • conspirându‑
singular plural
  • conspi
  • conspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conspir
(să)
  • conspir
  • conspiram
  • conspirai
  • conspirasem
a II-a (tu)
  • conspiri
(să)
  • conspiri
  • conspirai
  • conspirași
  • conspiraseși
a III-a (el, ea)
  • conspi
(să)
  • conspire
  • conspira
  • conspiră
  • conspirase
plural I (noi)
  • conspirăm
(să)
  • conspirăm
  • conspiram
  • conspirarăm
  • conspiraserăm
  • conspirasem
a II-a (voi)
  • conspirați
(să)
  • conspirați
  • conspirați
  • conspirarăți
  • conspiraserăți
  • conspiraseți
a III-a (ei, ele)
  • conspi
(să)
  • conspire
  • conspirau
  • conspira
  • conspiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)