Definiția cu ID-ul 914556:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGÁ, intríg și intrighez, vb. I. 1. Tranz. A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. Intranz. (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.