interim [At: DA / E: fr interim, lat interim] 1-2 sn (Rar) Interimat (1-2). 3 av În mod provizoriu. 4 av Ținând locul altuia. 5 ain (Înv; îs) Ministru ad-~ Ministru care ocupă funcția provizoriu până la întoarcerea titularului sau până la numirea unui nou ministru.

INTERIM s.n. (Rar) Interimat. [< fr. intérim].

interim n. timpul cât titularul unei funcțiuni e înlocuit, provizoriu, cu un altul; ad-interim, provizoriu, până la întoarcerea titularului sau până la numirea-i definitivă: ministru ad-interim.

*ínterim adv. lat. care înseamnă „între acestea, în acest timp” și care se întrebuințează astăzĭ cu înțelesu de „provizoriŭ, ținînd loc de”; ministru interim. Uniĭ pun înainte și ad (lat. „la”). Francejiĭ zic par intérim. Maĭ bine e a întrebuința adj. interimar.

AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. [Scris și: ad interim] – Loc. lat.

ad-interim ain [At: DN³ / E: lat ad interim] Care ține provizoriu locul titularului Si: interimar.

intiri v vz întiri

înteri v vz întiri

întiri vt [At: DOSOFTEI, PS. 196 / V: in~, ~teri, interi, închiri / Pzi: ~resc / E: în- + bg тикрам] (Îrg) 1 A izgoni. 2 A prigoni. 3 A înțărca.

AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. – Loc. lat.

AD-INTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim.

INTIRI vb. IV v. întiri.

ÎNTERI vb. IV v. întiri.

ÎNTIRI, întiresc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma intiri) 1. A îndepărta (cu forța), a alunga, a izgoni. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească din oraș. ODOBESCU, S. A. 457. 2. A urmări, a prigoni, a persecuta. Spune mămucăi ce te-ai supărat, mama nu te-o intirit, nici te-o oropsit. CONTEMPORANUL, V_I 295. 3. A înțărca. Și-i păcat... s-o întiresc de pe acuma; ce poate ea mînca? CONTEMPORANUL, IV 391.- Variante: înteri (CONTEMPORANUL, III 294, I. IONESCU, M. 365), intiri vb. IV.

AD-INTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim. – Lat. lit. ad interim.

ÎNTIRI, întiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A alunga. ♦ A prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A înțărca. [Var.: intiri, întări vb. IV] – Din în- + bg. teram.

AD-INTERIM adj. invar. Provizoriu, interimar. [< lat. ad interim – între timp].

AD-INTERIM adj. inv. care ține locul titularului; interimar. (< lat. ad interim, între timp)

AD-INTERIM adj. invar. Care exercită o funcție temporară; provizoriu; interimar. /Cuv. lat.

ÎNTIRI vb. (Mold.) 1. A alunga. Toți păgînii ce mă-ncungiurară cu Domnul i-am întirit din țară. DOSOFTEI, PS. 2. A urmări, a hăitui, a prigoni. Goniia și întiria pre creștini. DOSOFTEI, VS. Cu neastîmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atîta vreme îl întiriia. CI, 176; cf. CI, 98; CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. bg. tirijam. Cf. d u d u i, p o g o n i, ț i p a, zo g o n i.

întirì v. Mold. a alunga cu de-a sila: să întirească hoții NEGR. [Slav. TĬERATI, a goni].

intirésc, V. înteresc.

înterésc și întirésc v. tr. (vsl. terĭati, a urmări; nsl. terjati, a exige, tirati, a alunga; sîrb. terati, a împinge, a alunga, isterati, a expulsa. V. bitiresc și poteră). Est. Vechĭ. Înțarc. Rar azĭ. Alung, izgonesc, îndepărtez, expulsez: aŭ fost înterițĭ din mînăstirile lor (Uric. 429); și dacă o înterește cineva (pe holeră), să mulțămim luĭ Dumnezeŭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 531). Prigonesc. – Forma înti- în rev. I. Crg. 1913, 30. Vechĭ și cu înț. de „conduc”.

întirésc, V. înteresc.

interim adv.

interim (ad i.).

!ad-interim (lat.) adj. invar., adv. (ambasadori ~, a numi ~ ambasadori); abr. a.i./ad int.

ad-interim / (lat.) ad interim adj. invar.; abr. a.i. / ad int.

ad-interim adj. invar.

AD-INTERIM adj. invar. interimar. (Ministru ~.)

ÎNTIRI vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta, înțărca.

AD-INTERIM adj. interimar. (Ministru ~.)

întiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNȚĂRCA.

întiri (întiresc, întirit), vb. – 1. A da la o parte, a arunca. – 2. A izgoni, a urmări. – 3. A înțărca mieii, iezii etc. – Var. înteri. Sl. tĕrjati „a despărți” (Cihac, II, 149; Tiktin; DAR), cf. bg. tirjam, sb. tjerati, slov. tirati.

A, ab, ad... Cu aceste prepoziții latine s-au format numeroase expresii. lată cîteva mai răspîndite: Ab absurdo (prin reducere la absurd); Ab antiguo (din vechime); Ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); Ab imo pectore (din tot sufletul); Ab initio (de la început); Ab intestat (fără testament); Ab irato (sub imperiul mîniei); Ab origine (de la obîrșie); ș.a. Ad acta (la acte, la dosar); Ad gloriam (pentru glorie); Ad hominem (la om, personal); Ad honores (onorific, fără plată); Ad infinitum (la nesfîrșit); Ad interim (interimar, provizoriu); Ad libitum (după plac, pe alese); Ad litem (pentru un proces); Ad litteram (după literă, cuvînt cu cuvînt); Ad patres (referitor la strămoși); Ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); Ad rem (la problemă, la obiect, precis); Ad unum (pînă la unul); Ad usum (după obicei); Ad valorem (după valoare); ș.a. A fortiori (cu atît mai mult); A minima (prea puțin); A priori (din cele dinainte); A posteriori (din experiență) ș.a.