3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interim [At: DA / E: fr interim, lat interim] 1-2 sn (Rar) Interimat (1-2). 3 av În mod provizoriu. 4 av Ținând locul altuia. 5 ai (Înv; îs) Ministru ad-~ Ministru care ocupă funcția provizoriu până la întoarcerea titularului sau până la numirea unui nou ministru.

ÍNTERIM s.n. (Rar) Interimat. [< fr. intérim].

interim n. timpul cât titularul unei funcțiuni e înlocuit, provizoriu, cu un altul; ad-interim, provizoriu, până la întoarcerea titularului sau până la numirea-i definitivă: ministru ad-interim.

*ínterim adv. lat. care înseamnă „între acestea, în acest timp” și care se întrebuințează astăzĭ cu înțelesu de „provizoriŭ, ținînd loc de”; ministru interim. Uniĭ pun înainte și ad (lat. „la”). Francejiĭ zic par intérim. Maĭ bine e a întrebuința adj. interimar.

AD-ÍNTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. [Scris și: ad interim] – Loc. lat.

ad-interim ai [At: DN3 / E: lat ad interim] Care ține provizoriu locul titularului Si: interimar.

întiri vt [At: DOSOFTEI, PS. 196 / V: in~, ~teri, interi, închiri / Pzi: ~resc / E: în- + bg тикрам] (Îrg) 1 A izgoni. 2 A prigoni. 3 A înțărca.

AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim.Loc. lat.

AD-ÍNTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim.

ÎNTIRÍ, întiresc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma intiri) 1. A îndepărta (cu forța), a alunga, a izgoni. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească din oraș. ODOBESCU, S. A. 457. 2. A urmări, a prigoni, a persecuta. Spune mămucăi ce te-ai supărat, mama nu te-o intirit, nici te-o oropsit. CONTEMPORANUL, VI 295. 3. A înțărca. Și-i păcat... s-o întiresc de pe acuma; ce poate ea mînca? CONTEMPORANUL, IV 391.- Variante: înterí (CONTEMPORANUL, III 294, I. IONESCU, M. 365), intirí vb. IV.

AD-INTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim.Lat. lit. ad interim.

ÎNTIRÍ, întiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A alunga. ♦ A prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A înțărca. [Var.: intirí, întărí vb. IV] – Din în- + bg. teram.

AD-ÍNTERIM adj. invar. Provizoriu, interimar. [< lat. ad interim – între timp].

AD-ÍNTERIM adj. inv. care ține locul titularului; interimar. (< lat. ad interim, între timp)

AD-ÍNTERIM adj. invar. Care exercită o funcție temporară; provizoriu; interimar. /Cuv. lat.

ÎNTIRI vb. (Mold.) 1. A alunga. Toți păgînii ce mă-ncungiurară cu Domnul i-am întirit din țară. DOSOFTEI, PS. 2. A urmări, a hăitui, a prigoni. Goniia și întiria pre creștini. DOSOFTEI, VS. Cu neastîmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atîta vreme îl întiriia. CI, 176; cf. CI, 98; CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. bg. tirijam. Cf. d u d u i, p o g o n i, ț i p a, zo g o n i.

arată toate definițiile

Intrare: interim
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • interim
Intrare: ad-interim
ad-interim adjectiv invariabil
compus
Surse flexiune: DOR
  • ad-interim
ad interim adjectiv invariabil
compus
  • ad interim
Intrare: întiri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întirire
  • ‑ntirire
  • întirit
  • ‑ntirit
  • întiritu‑
  • ‑ntiritu‑
  • întirind
  • ‑ntirind
  • întirindu‑
  • ‑ntirindu‑
singular plural
  • întirește
  • ‑ntirește
  • întiriți
  • ‑ntiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
(să)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
  • întiream
  • ‑ntiream
  • întirii
  • ‑ntirii
  • întirisem
  • ‑ntirisem
a II-a (tu)
  • întirești
  • ‑ntirești
(să)
  • întirești
  • ‑ntirești
  • întireai
  • ‑ntireai
  • întiriși
  • ‑ntiriși
  • întiriseși
  • ‑ntiriseși
a III-a (el, ea)
  • întirește
  • ‑ntirește
(să)
  • întirească
  • ‑ntirească
  • întirea
  • ‑ntirea
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întirise
  • ‑ntirise
plural I (noi)
  • întirim
  • ‑ntirim
(să)
  • întirim
  • ‑ntirim
  • întiream
  • ‑ntiream
  • întirirăm
  • ‑ntirirăm
  • întiriserăm
  • ‑ntiriserăm
  • întirisem
  • ‑ntirisem
a II-a (voi)
  • întiriți
  • ‑ntiriți
(să)
  • întiriți
  • ‑ntiriți
  • întireați
  • ‑ntireați
  • întirirăți
  • ‑ntirirăți
  • întiriserăți
  • ‑ntiriserăți
  • întiriseți
  • ‑ntiriseți
a III-a (ei, ele)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
(să)
  • întirească
  • ‑ntirească
  • întireau
  • ‑ntireau
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întiriseră
  • ‑ntiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intiri
  • intirire
  • intirit
  • intiritu‑
  • intirind
  • intirindu‑
singular plural
  • intirește
  • intiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intiresc
(să)
  • intiresc
  • intiream
  • intirii
  • intirisem
a II-a (tu)
  • intirești
(să)
  • intirești
  • intireai
  • intiriși
  • intiriseși
a III-a (el, ea)
  • intirește
(să)
  • intirească
  • intirea
  • intiri
  • intirise
plural I (noi)
  • intirim
(să)
  • intirim
  • intiream
  • intirirăm
  • intiriserăm
  • intirisem
a II-a (voi)
  • intiriți
(să)
  • intiriți
  • intireați
  • intirirăți
  • intiriserăți
  • intiriseți
a III-a (ei, ele)
  • intiresc
(să)
  • intirească
  • intireau
  • intiri
  • intiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înteri
  • ‑nteri
  • înterire
  • ‑nterire
  • înterit
  • ‑nterit
  • înteritu‑
  • ‑nteritu‑
  • înterind
  • ‑nterind
  • înterindu‑
  • ‑nterindu‑
singular plural
  • înterește
  • ‑nterește
  • înteriți
  • ‑nteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înteresc
  • ‑nteresc
(să)
  • înteresc
  • ‑nteresc
  • înteream
  • ‑nteream
  • înterii
  • ‑nterii
  • înterisem
  • ‑nterisem
a II-a (tu)
  • înterești
  • ‑nterești
(să)
  • înterești
  • ‑nterești
  • întereai
  • ‑ntereai
  • înteriși
  • ‑nteriși
  • înteriseși
  • ‑nteriseși
a III-a (el, ea)
  • înterește
  • ‑nterește
(să)
  • înterească
  • ‑nterească
  • înterea
  • ‑nterea
  • înteri
  • ‑nteri
  • înterise
  • ‑nterise
plural I (noi)
  • înterim
  • ‑nterim
(să)
  • înterim
  • ‑nterim
  • înteream
  • ‑nteream
  • înterirăm
  • ‑nterirăm
  • înteriserăm
  • ‑nteriserăm
  • înterisem
  • ‑nterisem
a II-a (voi)
  • înteriți
  • ‑nteriți
(să)
  • înteriți
  • ‑nteriți
  • întereați
  • ‑ntereați
  • înterirăți
  • ‑nterirăți
  • înteriserăți
  • ‑nteriserăți
  • înteriseți
  • ‑nteriseți
a III-a (ei, ele)
  • înteresc
  • ‑nteresc
(să)
  • înterească
  • ‑nterească
  • întereau
  • ‑ntereau
  • înteri
  • ‑nteri
  • înteriseră
  • ‑nteriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ad-interim ad interim

  • 1. Care ține locul titularului, care este provizoriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: interimar, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Ministru ad-interim.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • comentariu abreviere a.i. / ad int.
    surse: DOOM 2

etimologie:

întiri intiri înteri

etimologie:

  • în- + (limba bulgară) teram
    surse: DLRM