Definiția cu ID-ul 499651:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
întiri (întiresc, întirit), vb. – 1. A da la o parte, a arunca. – 2. A izgoni, a urmări. – 3. A înțărca mieii, iezii etc. – Var. înteri. Sl. tĕrjati „a despărți” (Cihac, II, 149; Tiktin; DAR), cf. bg. tirjam, sb. tjerati, slov. tirati.