3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

integra [At: SAHIA, U.R.S.S. 203 / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr integrer] 1-2 vtr A (se) include într-un grup. 3-4 vtr A (se) încorpora într-un tot. 5 vt (Spc) A instala pe cineva într-o funcție. 6 vr (D. o parte izolată) A alcătui un întreg împreună cu alte părți. 7 vt (Mat) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. 8 vt (Mat) A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].

INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)

A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

integru, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 154 / Pl: ~ri, ~re / E: fr intègre] Cinstit.

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru.El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].

INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)

INTÉGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris

integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.

*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză

integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. și pl. integreáză

intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégre

arată toate definițiile

Intrare: integra
  • silabație: in-te-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • integra
  • integrare
  • integrat
  • integratu‑
  • integrând
  • integrându‑
singular plural
  • integrea
  • integrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • integrez
(să)
  • integrez
  • integram
  • integrai
  • integrasem
a II-a (tu)
  • integrezi
(să)
  • integrezi
  • integrai
  • integrași
  • integraseși
a III-a (el, ea)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integra
  • integră
  • integrase
plural I (noi)
  • integrăm
(să)
  • integrăm
  • integram
  • integrarăm
  • integraserăm
  • integrasem
a II-a (voi)
  • integrați
(să)
  • integrați
  • integrați
  • integrarăți
  • integraserăți
  • integraseți
a III-a (ei, ele)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integrau
  • integra
  • integraseră
Intrare: integru
integru adjectiv
  • silabație: in-te-gru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integru
  • integrul
  • integru‑
  • integră
  • integra
plural
  • integri
  • integrii
  • integre
  • integrele
genitiv-dativ singular
  • integru
  • integrului
  • integre
  • integrei
plural
  • integri
  • integrilor
  • integre
  • integrelor
vocativ singular
plural
Intrare: întegra
întegra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

integra

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
    exemple
    • Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv matematică A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere A găsi integrala unei cantități diferențiale.
      surse: DN
    • 2.1. A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

integru

etimologie: