3 intrări

school Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INIMÍC, -Ă adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMÍC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMÍC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.

*inimíc, -ă adj. și s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, și amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob. inamic (după amic).

INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Statul beligerant adversar în caz de război; p. ext. forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

inamic, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 243/12 / V: inem~, inim~, înim~, nemic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat inimicus] 1-2 smf, a Dușman (1-2). 3-4 av, a (În mod) dușmănos. corectată

INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INAMÍC2, -Ă, inamici, -e, s. m. și f. Dușman, vrăjmaș. Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410.

INAMÍC1, -Ă, inamici, -e, adj. 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimíc, -ă adj.

INAMÍC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

INAMÍC2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; vrăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; vrăjmaș. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INAMÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inamíc (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamíci; adj. f., s. f. inamícă, pl. inamíce

arată toate definițiile

Intrare: inamic (adj.)
inamic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
  • inami
  • inamica
plural
  • inamici
  • inamicii
  • inamice
  • inamicele
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
  • inamice
  • inamicei
plural
  • inamici
  • inamicilor
  • inamice
  • inamicelor
vocativ singular
plural
inemic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inemic
  • inemicul
  • inemicu‑
  • inemi
  • inemica
plural
  • inemici
  • inemicii
  • inemice
  • inemicele
genitiv-dativ singular
  • inemic
  • inemicului
  • inemice
  • inemicei
plural
  • inemici
  • inemicilor
  • inemice
  • inemicelor
vocativ singular
plural
inimic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
  • inimi
  • inimica
plural
  • inimici
  • inimicii
  • inimice
  • inimicele
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
  • inimice
  • inimicei
plural
  • inimici
  • inimicilor
  • inimice
  • inimicelor
vocativ singular
plural
Intrare: inamic (s.m.)
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
plural
  • inamici
  • inamicii
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
plural
  • inamici
  • inamicilor
vocativ singular
  • inamicule
  • inamice
plural
  • inamicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
plural
  • inimici
  • inimicii
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
plural
  • inimici
  • inimicilor
vocativ singular
  • inimicule
  • inimice
plural
  • inimicilor
Intrare: înimic
înimic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inamic (adj.) inemic inimic

  • 1. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Țară inamică. Armate inamice.
      surse: DLRLC

etimologie:

inamic, -ă (persoană) inamică inimic inimică

  • 1. Statul beligerant adversar în caz de război.
    surse: DEX '09

etimologie: