opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INIMIC, -Ă adj., s. m. și f. v. inamic.

inimic, ~ă smf, a vz inamic

INIMIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMIC, -Ă adj. v. inamic.

INIMIC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.

inimic a. și m. dușman, vrăjmaș.

*inimíc, -ă adj. și s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, și amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob. inamic (după amic).

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Statul beligerant adversar în caz de război; p. ext. forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

inamic, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 243/12 / V: inem~, inim~, înim~, nemic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat inimicus] 1-2 smf, a Dușman (1-2). 3-4 av, a (În mod) dușmănos. corectat(ă)

inemic smf, a vz inamic corectat(ă)

înimic, ~ă smf, a vz inamic

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INAMIC1, -Ă, inamici, -e, adj. 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimic, -ă adj.

INAMIC2, -Ă, inamici, -e, s. m. și f. Dușman, vrăjmaș. Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410.

INAMIC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

INAMIC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

INAMIC2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; vrăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; vrăjmaș. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INAMIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

*ĭnamic, V. inimic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inamic (desp. i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

!inamic (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

inamic adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inamic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INAMIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INAMIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata ~.) 2. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Inamic ≠ amic, prieten[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inamíc, inamici s. m. (intl.) polițist.

Intrare: inamic (adj.)
inamic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
  • inamică
  • inamica
plural
  • inamici
  • inamicii
  • inamice
  • inamicele
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
  • inamice
  • inamicei
plural
  • inamici
  • inamicilor
  • inamice
  • inamicelor
vocativ singular — —
plural — —
inemic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inemic
  • inemicul
  • inemicu‑
  • inemică
  • inemica
plural
  • inemici
  • inemicii
  • inemice
  • inemicele
genitiv-dativ singular
  • inemic
  • inemicului
  • inemice
  • inemicei
plural
  • inemici
  • inemicilor
  • inemice
  • inemicelor
vocativ singular — —
plural — —
înimic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
inimic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
  • inimică
  • inimica
plural
  • inimici
  • inimicii
  • inimice
  • inimicele
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
  • inimice
  • inimicei
plural
  • inimici
  • inimicilor
  • inimice
  • inimicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: inamic (s.m.)
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
plural
  • inamici
  • inamicii
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
plural
  • inamici
  • inamicilor
vocativ singular
  • inamicule
  • inamice
plural
  • inamicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
plural
  • inimici
  • inimicii
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
plural
  • inimici
  • inimicilor
vocativ singular
  • inimicule
  • inimice
plural
  • inimicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inamic, inamicăadjectiv

  • 1. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Țară inamică. Armate inamice. DLRLC
    • 1.1. Dușmănos, ostil, vrăjmășesc. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: dușmănos ostil vrăjmășesc
      • format_quote Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. DLRLC
      • format_quote Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:

inamic, inamicisubstantiv masculin
inamică, inamicesubstantiv feminin

  • 1. Statul beligerant adversar în caz de război. DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Forțele armate și cetățenii acestui stat. DEX '09
    • 1.2. Dușman în viața de fiecare zi. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: adversar dușman dușmancă potrivnic vrăjmaș
      • format_quote Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. DLRLC
      • format_quote Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic