2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

INCORPORÁ vb. I v. încorpora.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

încorpora vt [At: HAMANGIU, C. C. 125 / V: in~ / Pzi: ~rez / E: fr encorporer, it incorporare] 1 A uni mai multe corpuri într-unul singur Si: a alipi. 2 A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 3 (Fig) A întrupa. 4 A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. 5 A îngloba.

încorporare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 112, 3/5 / V: in~ / Pl: ~rări / E: încorpora] 1 Unire a mai multor lucruri într-unul singur Si: încorporat1 (1), încorporație (1). 2 Anexare a unui ținut, a unei provincii la o țară Si: încorporat1 , încorporație (2). 3 Încadrare a recruților într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar Si: încorporat1 (3), încorporație (3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde sau a închide în sine. Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163. ♦ (Cu privire la o țară, o provincie etc.) A alipi, a anexa. 2. (Cu privire la recruți) A încadra într-o unitate militară pentru facerea stagiului. Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.

INCORPORÁ vb. I. tr. A încorpora (1). [< fr. incorporer].

ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].

ÎNCORPORÁ vb. tr. 1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ◊ a anexa (un teritoriu). 2. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)

A ÎNCORPORÁ ~éz tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

incorporà v. a uni într’un singur corp de trupe: a incorpora recruții.

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.

*în- și incorporéz v. tr. (lat. in-córporo, -áre, d. in, în, și corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost încorporată imperiuluĭ roman (saŭ și în imperiu roman). Reproduc, reprezent, încarnez, întrupez: acest om încorporează șarlatanu politic. Bag în regiment (corp): a incorpora niște recruțĭ. V. refl. Mă întrupez. V. însumez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!încorpora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încorporez, 3 încorporea; conj. prez. 1 sg. să încorporez, 3 să încorporeze

!încorporare s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

!încorpora/incorpora (a ~) vb., ind. prez. 3 încorporează/incorporea

!încorporare/incorporare s. f., g.-d. art. încorporării/incorporării; pl. încorporări/incorporări

încorporá vb., ind. prez. 1 sg. încorporéz, 3 sg. și pl. încorporeáză[1]

  1. Var. incorpora (1) (în DN și DEX) — LauraGellner

încorporáre s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORPORÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.[1]

  1. Var. incorpora (1) (în DN și DEX) — LauraGellner

ÎNCORPORÁ vb. I. 1. v. îngloba. 2. v. absorbi. 3. v. anexa. II. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)[1]

  1. Var. incorpora (1) (în DN și DEX) — LauraGellner

ÎNCORPORÁRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.

ÎNCORPORÁRE s. I. 1. v. înglobare. 2. v. absorbție. 3. v. anexare. II. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

încorpora vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

ÎNCORPORA vb. 1. a include, a integra, a introduce, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.) 2. a absorbi, a aspira, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămîntul ~ apa de precipitații.) 3. a alipi, a anexa, a atașa, (înv.) a întrupa, a lipi. (A ~ un teritoriu străin.) 4. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)

ÎNCORPORARE s. 1. includere, integrare, introducere, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.) 2. absorbție, resorbție, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.) 3. alipire, anexare. (~ unui teritoriu.) 4. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

încorporare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCORPORÁRE s. f. (< încorporá, cf. fr. incorporer, lat. incorporare): absorbire, înglobare a unui conținut noțional și semantic de către o parte de vorbire care nu-l posedă, în anumite condiții sintactice (în cazul fenomenului lingvistic de schimbare a valorii gramaticale). v. conversiúne. Î. în limba română se constată rar și numai la părțile de vorbire neflexibile care nu au un asemenea conținut: transformarea prepoziției la în adjectiv de cantitate cu sensul de „mult”, „multă” („Era acolo la lume!”) sau în adverb de mod de aproximație, cu sensul de „cam”, „aproape” („Să fi fost la șaizeci de oameni”); trecerea prepoziției după la adverb de timp cu sensul de „apoi”, „după aceea”, „mai târziu” („Urcați mai repede și luați bilete după!”) etc. Î. este un fenomen corelativ cu delexicalizarea (v.).

Intrare: încorpora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporat
  • ‑ncorporat
  • încorporatu‑
  • ‑ncorporatu‑
  • încorporând
  • ‑ncorporând
  • încorporându‑
  • ‑ncorporându‑
singular plural
  • încorporea
  • ‑ncorporea
  • încorporați
  • ‑ncorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
(să)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (tu)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
(să)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporași
  • ‑ncorporași
  • încorporaseși
  • ‑ncorporaseși
a III-a (el, ea)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporă
  • ‑ncorporă
  • încorporase
  • ‑ncorporase
plural I (noi)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
(să)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporarăm
  • ‑ncorporarăm
  • încorporaserăm
  • ‑ncorporaserăm
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (voi)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
(să)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporarăți
  • ‑ncorporarăți
  • încorporaserăți
  • ‑ncorporaserăți
  • încorporaseți
  • ‑ncorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorporau
  • ‑ncorporau
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporaseră
  • ‑ncorporaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incorpora
  • incorporare
  • incorporat
  • incorporatu‑
  • incorporând
  • incorporându‑
singular plural
  • incorporea
  • incorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incorporez
(să)
  • incorporez
  • incorporam
  • incorporai
  • incorporasem
a II-a (tu)
  • incorporezi
(să)
  • incorporezi
  • incorporai
  • incorporași
  • incorporaseși
a III-a (el, ea)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorpora
  • incorporă
  • incorporase
plural I (noi)
  • incorporăm
(să)
  • incorporăm
  • incorporam
  • incorporarăm
  • incorporaserăm
  • incorporasem
a II-a (voi)
  • incorporați
(să)
  • incorporați
  • incorporați
  • incorporarăți
  • incorporaserăți
  • incorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorporau
  • incorpora
  • incorporaseră
Intrare: încorporare
încorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporarea
  • ‑ncorporarea
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporările
  • ‑ncorporările
genitiv-dativ singular
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporării
  • ‑ncorporării
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporărilor
  • ‑ncorporărilor
vocativ singular
plural
incorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporare
  • incorporarea
plural
  • incorporări
  • incorporările
genitiv-dativ singular
  • incorporări
  • incorporării
plural
  • incorporări
  • incorporărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încorpora, încorporezverb

  • 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163. DLRLC
  • 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: încadra
    • format_quote Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243. DLRLC
etimologie:

încorporare, încorporărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Înglobare a unui corp în altul. DLRLC
      sinonime: înglobare
    • 1.2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar. DLRLC
etimologie:
  • vezi încorpora DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.