16 definiții pentru încorporare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORPORARE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporare s. f.] – V. încorpora.

ÎNCORPORARE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporare s. f.] – V. încorpora.

încorporare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 112, 3/5 / V: in~ / Pl: ~rări / E: încorpora] 1 Unire a mai multor lucruri într-unul singur Si: încorporat1 (1), încorporație (1). 2 Anexare a unui ținut, a unei provincii la o țară Si: încorporat1 , încorporație (2). 3 Încadrare a recruților într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar Si: încorporat1 (3), încorporație (3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare.

ÎNCORPORARE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.

ÎNCORPORARE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].

INCORPORARE s. f. v. încorporare.

INCORPORARE s. f. v. încorporare.

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!încorporare s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

!încorporare/incorporare s. f., g.-d. art. încorporării/incorporării; pl. încorporări/incorporări

încorporare s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORPORARE s. I. 1. v. înglobare. 2. v. absorbție. 3. v. anexare. II. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

ÎNCORPORARE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.

încorporare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.

ÎNCORPORARE s. 1. includere, integrare, introducere, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.) 2. absorbție, resorbție, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.) 3. alipire, anexare. (~ unui teritoriu.) 4. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCORPORARE s. f. (< încorpora, cf. fr. incorporer, lat. incorporare): absorbire, înglobare a unui conținut noțional și semantic de către o parte de vorbire care nu-l posedă, în anumite condiții sintactice (în cazul fenomenului lingvistic de schimbare a valorii gramaticale). v. conversiune. Î. în limba română se constată rar și numai la părțile de vorbire neflexibile care nu au un asemenea conținut: transformarea prepoziției la în adjectiv de cantitate cu sensul de „mult”, „multă” („Era acolo la lume!”) sau în adverb de mod de aproximație, cu sensul de „cam”, „aproape” („Să fi fost la șaizeci de oameni”); trecerea prepoziției după la adverb de timp cu sensul de „apoi”, „după aceea”, „mai târziu” („Urcați mai repede și luați bilete după!”) etc. Î. este un fenomen corelativ cu delexicalizarea (v.).

Intrare: încorporare
încorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporarea
  • ‑ncorporarea
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporările
  • ‑ncorporările
genitiv-dativ singular
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporării
  • ‑ncorporării
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporărilor
  • ‑ncorporărilor
vocativ singular
plural
incorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporare
  • incorporarea
plural
  • incorporări
  • incorporările
genitiv-dativ singular
  • incorporări
  • incorporării
plural
  • incorporări
  • incorporărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încorporare, încorporărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Înglobare a unui corp în altul. DLRLC
      sinonime: înglobare
    • 1.2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar. DLRLC
etimologie:
  • vezi încorpora DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.