2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

INCORPORÁ vb. I v. încorpora.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

încorpora vt [At: HAMANGIU, C. C. 125 / V: in~ / Pzi: ~rez / E: fr encorporer, it incorporare] 1 A uni mai multe corpuri într-unul singur Si: a alipi. 2 A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 3 (Fig) A întrupa. 4 A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. 5 A îngloba.

încorporare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 112, 3/5 / V: in~ / Pl: ~rări / E: încorpora] 1 Unire a mai multor lucruri într-unul singur Si: încorporat1 (1), încorporație (1). 2 Anexare a unui ținut, a unei provincii la o țară Si: încorporat1 , încorporație (2). 3 Încadrare a recruților într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar Si: încorporat1 (3), încorporație (3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde sau a închide în sine. Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163. ♦ (Cu privire la o țară, o provincie etc.) A alipi, a anexa. 2. (Cu privire la recruți) A încadra într-o unitate militară pentru facerea stagiului. Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.

INCORPORÁ vb. I. tr. A încorpora (1). [< fr. incorporer].

ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].

ÎNCORPORÁ vb. tr. 1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ◊ a anexa (un teritoriu). 2. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)

A ÎNCORPORÁ ~éz tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

incorporà v. a uni într’un singur corp de trupe: a incorpora recruții.

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.

*în- și incorporéz v. tr. (lat. in-córporo, -áre, d. in, în, și corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost încorporată imperiuluĭ roman (saŭ și în imperiu roman). Reproduc, reprezent, încarnez, întrupez: acest om încorporează șarlatanu politic. Bag în regiment (corp): a incorpora niște recruțĭ. V. refl. Mă întrupez. V. însumez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: încorpora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporat
  • ‑ncorporat
  • încorporatu‑
  • ‑ncorporatu‑
  • încorporând
  • ‑ncorporând
  • încorporându‑
  • ‑ncorporându‑
singular plural
  • încorporea
  • ‑ncorporea
  • încorporați
  • ‑ncorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
(să)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (tu)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
(să)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporași
  • ‑ncorporași
  • încorporaseși
  • ‑ncorporaseși
a III-a (el, ea)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporă
  • ‑ncorporă
  • încorporase
  • ‑ncorporase
plural I (noi)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
(să)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporarăm
  • ‑ncorporarăm
  • încorporaserăm
  • ‑ncorporaserăm
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (voi)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
(să)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporarăți
  • ‑ncorporarăți
  • încorporaserăți
  • ‑ncorporaserăți
  • încorporaseți
  • ‑ncorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorporau
  • ‑ncorporau
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporaseră
  • ‑ncorporaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incorpora
  • incorporare
  • incorporat
  • incorporatu‑
  • incorporând
  • incorporându‑
singular plural
  • incorporea
  • incorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incorporez
(să)
  • incorporez
  • incorporam
  • incorporai
  • incorporasem
a II-a (tu)
  • incorporezi
(să)
  • incorporezi
  • incorporai
  • incorporași
  • incorporaseși
a III-a (el, ea)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorpora
  • incorporă
  • incorporase
plural I (noi)
  • incorporăm
(să)
  • incorporăm
  • incorporam
  • incorporarăm
  • incorporaserăm
  • incorporasem
a II-a (voi)
  • incorporați
(să)
  • incorporați
  • incorporați
  • incorporarăți
  • incorporaserăți
  • incorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorporau
  • incorpora
  • incorporaseră
Intrare: încorporare
încorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporarea
  • ‑ncorporarea
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporările
  • ‑ncorporările
genitiv-dativ singular
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporării
  • ‑ncorporării
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporărilor
  • ‑ncorporărilor
vocativ singular
plural
incorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporare
  • incorporarea
plural
  • incorporări
  • incorporările
genitiv-dativ singular
  • incorporări
  • incorporării
plural
  • incorporări
  • incorporărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încorpora încorporare incorpora incorporare

  • 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot.
    exemple
    • Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163.
      surse: DLRLC
  • 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încadra attach_file un exemplu
    exemple
    • Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.
      surse: DLRLC

etimologie:

încorporare incorporare

  • 1. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încorporație / incorporație
    • 1.1. Înglobare a unui corp în altul.
      surse: DLRLC sinonime: înglobare
    • 1.2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încorpora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN