2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

îmblânzire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 409/10 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblânzi] 1 (Înv) Mângâiere. 2 (Înv) Bunăvoință față de cineva Si: blândețe, îmblânzeală (2), (înv) blânzire. 3 Deprindere a unui animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a se aduce foloase) Si: domesticire, îmblânzeală (3), (înv) blânzire. 4 Aducere în stare de blândețe Si: calmare, domolire, îmblânzeală (4), liniștire, potolire, (înv) blânzire. 5 (Fig) Atenuare a unor situații, măsuri, legi, pedepse etc. Si: îmblânzeală (5), (înv) blânzire.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi.

ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

ÎMBLÎNZÍRE s. f. Acțiunea de a îmblînzi.

îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 îmblânzeáscă

îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă

îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii; pl. îmblânzíri

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÂNZÍRE s. 1. v. domesticire. 2. v. calmare.

A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: îmblânzi
îmblânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzind
  • ‑mblânzind
singular plural
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzii
  • ‑mblânzii
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (tu)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
(să)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
  • îmblânzeai
  • ‑mblânzeai
  • îmblânziși
  • ‑mblânziși
  • îmblânziseși
  • ‑mblânziseși
a III-a (el, ea)
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzea
  • ‑mblânzea
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzise
  • ‑mblânzise
plural I (noi)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
(să)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzirăm
  • ‑mblânzirăm
  • îmblânziserăm
  • ‑mblânziserăm
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (voi)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
(să)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânzeați
  • ‑mblânzeați
  • îmblânzirăți
  • ‑mblânzirăți
  • îmblânziserăți
  • ‑mblânziserăți
  • îmblânziseți
  • ‑mblânziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzeau
  • ‑mblânzeau
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânziseră
  • ‑mblânziseră
Intrare: îmblânzire
îmblânzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzirea
  • ‑mblânzirea
plural
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirile
  • ‑mblânzirile
genitiv-dativ singular
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirii
  • ‑mblânzirii
plural
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirilor
  • ‑mblânzirilor
vocativ singular
plural
mblânzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ‑mblânzire
  • ‑mblânzirea
plural
  • ‑mblânziri
  • ‑mblânzirile
genitiv-dativ singular
  • ‑mblânziri
  • ‑mblânzirii
plural
  • ‑mblânziri
  • ‑mblânzirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblânzi îmblânzire îmblânzit

  • 1. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domestici un exemplu
    exemple
    • A îmblânzi lei și tigri.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli.
      exemple
      • Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105.
        surse: DLRLC
      • Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4.
        surse: DLRLC
      • De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427.
        surse: DLRLC
      • Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate.
      exemple
      • De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + blând
    surse: DEX '98 DEX '09

îmblânzire mblânzire

  • 1. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calmare domesticire

etimologie:

  • vezi îmblânzi
    surse: DEX '98 DEX '09