modera vtr [At: EPISCUPESCU, O. Î. 68/16 / Pzi: ~rez / E: fr modérer, cf lat moderare, it moderare] 1-2 (A face să devină sau) a deveni mai cumpătat, mai măsurat Si: a (se) înfrâna, a (se) potoli, a (se) tempera Cf a (se) pondera, a (se) stăpâni. 3-4 (A face să devină sau) a deveni mai puțin intens, mai puțin mare Si: a micșora, a reduce.

MODERA, moderez, vb. I. Tranz. A micșora (cantitatea, intensitatea, durata, viteza etc.), a reduce, a împuțina; (cu privire la oameni) a face să fie mai cumpătat, mai măsurat; a înfrîna, a potoli. A trebuit să caut a-i modera puindu-i pe o cale mai serioasă. GHICA, A. 553.

MODERA vb. I. tr., refl. A (se) încetini, a (se) micșora, a (se) reduce. ♦ (Fig.) A (se) potoli, a (se) înfrîna, a (se) tempera. [P.i. -rez. / < fr. modérer, it. moderare, cf. lat. moderari < modus – măsură].

MODERA vb. I. tr., refl. 1. a (se) încetini, a (se) micșora, a (se) reduce. 2. (fig.) a (se) potoli, a (se) tempera. II. tr. a conduce, a îndruma o discuție (politică). (< fr. modérer, lat. moderari)

modera vb. I A conduce sau îndruma o discuție, de obicei publică ◊ „[...] regizorul francez G. M. a dialogat cu cineastul român L.D. (moderați fiind de M. M.), pe marginea problemelor de care se lovește cinematograful contemporan.” ◊ „22” 51/92 p. 8. ◊ „N-am văzut decât ultima parte a emisiunii de luni seara moderată de V. A. Nemaipomenit este, în primul rând, moderatorul însuși.” D. 109/95 p. 3 (din fr. modérer; DN3, DEX, DN3 – alte sensuri)

A MODERA ~ez tranz. A face să se modereze. /<fr. modérer

A SE MODERA mă ~ez intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A deveni mai puțin intens; a pierde din intensitate; a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a se tempera. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) A căpăta calmul, înfrânându-se; a se tempera; a se ogoi; a se domoli. /<fr. modérer

moderà v. 1. a ținea măsură dreaptă, a înfrâna: a modera ardoarea cuiva; 2. a scădea, a micșora: a modera cheltuielile sale.

*moderéz v. tr. (lat. móderor, -ári, a modera, a conduce, d. modus, măsură, mod). Temperez, astîmpăr, înfrînez, micșorez: a modera ĭuțeala uneĭ mașinĭ, cheltuĭelile, și (fig.) ardoarea, furia. V. refl. Mă rețin, mă înfrînez: cine se moderează, trăĭește mult.

modera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moderez, 3 moderează; conj. prez. 1 sg. să moderez, 3 să modereze

modera (a ~) vb., ind. prez. 3 moderează

modera vb., ind. prez. 1 sg. moderez, 3 sg. și pl. moderează

MODERA vb. v. atenua.

MODERA vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

A (se) modera ≠ a (se) intensifica

MODERA vb. I. 1. T r a n z. și r e f l. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrîna, a (se) stăpîni; a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) pondera. Cel cu minte. . . îmbărbătează lenevirea și moderează toată pripeala gîndirii. EPISCUPESCU, O. Î. 68/16, cf. NEFULICI. Ne va modera în iutele prefaceri limbistice, întemeiate pe limba latină. RUSSO, S. 75, cf. POLIZU. A trebuit să caut a-i modera puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 553. Nu poate să-și modereze mînia. PONTBRIANT, D. A-și modera vorbele. id. ib. Puțini oameni știu să se modereze. COSTINESCU. A-și modera dorințele, pasiunile. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W. A modera ardoarea cuiva. ȘĂINEANU, D. U. 2. T r a n z. A micșora, a reduce ; a restrînge, a împuțina. Cf. POLIZU. Dacă nu moderează cheltuielile sale, își va risipi starea curînd. PONTBRIANT, D., cf. COSTINESCU. A modera intensitatea forței vaporilor. LM. A-și modera. . . pașii. id. ib., cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U.,DL, DM, DN. – Prez. ind.: moderez. – Din fr. modérer. Cf. lat. m o d e r a r e, it. m o d e r a r e.