2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca.

HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca.

hurducare [At: CAMILAR, N. II, 395 / Pl: ~cări / E: hurduca] 1 Clătinare. 2 Zgâlțâire. 3 Zdruncinare. 4 (Reg) Producere a unui zgomot mare Si: hurducat1 (4), hurducăire (4), hurducăit1 (4). 5 (Fig) Schimbare bruscă.

HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca; zdruncinare, zguduire. (Fig.) Simțea nelămurit că Cimpoeșu știe un lucru mare, o taină care bătea către o hurducare a rînduielilor. CAMILAR, N. II 395.

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică.

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică.

URDUCÁ vb. I v. hurduca.

hurduca [At: ECONOMIA 70/26 / V: ur~ / Pzi: ~duc / E: fo] 1-2 vtr A (se) clătina. 3-4 vtr A (se) zgâlțâi. 5-6 vtr A (se) zdruncina. 7 vi (Reg) A face zgomot mare Cf a hurui.

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I.

A SE HURDUCÁ mă hurdúc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.

A HURDUCÁ hurdúc tranz. A face să se hurduce; a zdruncina. /Onomat.

hurducà v. 1. Mold. a sdruncina: astfel hurducă și gloaba asta AL. [Onomatopee: cf. sinonimele dialectale hurdui (= hurui) și burduca (= hurduca)].

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri

hurducáre s. f., g.-d. art. hurducării; pl. hurducări

hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă

hurducá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. hurdúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HURDUCARE s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe pe un drum cu hîrtoape.)

arată toate definițiile

Intrare: hurducare
hurducare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurducare
  • hurducarea
plural
  • hurducări
  • hurducările
genitiv-dativ singular
  • hurducări
  • hurducării
plural
  • hurducări
  • hurducărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hurduca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurduca
  • hurducare
  • hurducat
  • hurducatu‑
  • hurducând
  • hurducându‑
singular plural
  • hurdu
  • hurducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurduc
(să)
  • hurduc
  • hurducam
  • hurducai
  • hurducasem
a II-a (tu)
  • hurduci
(să)
  • hurduci
  • hurducai
  • hurducași
  • hurducaseși
a III-a (el, ea)
  • hurdu
(să)
  • hurduce
  • hurduca
  • hurducă
  • hurducase
plural I (noi)
  • hurducăm
(să)
  • hurducăm
  • hurducam
  • hurducarăm
  • hurducaserăm
  • hurducasem
a II-a (voi)
  • hurducați
(să)
  • hurducați
  • hurducați
  • hurducarăți
  • hurducaserăți
  • hurducaseți
a III-a (ei, ele)
  • hurdu
(să)
  • hurduce
  • hurducau
  • hurduca
  • hurducaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urduca
  • urducare
  • urducat
  • urducatu‑
  • urducând
  • urducându‑
singular plural
  • urdu
  • urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urduc
(să)
  • urduc
  • urducam
  • urducai
  • urducasem
a II-a (tu)
  • urduci
(să)
  • urduci
  • urducai
  • urducași
  • urducaseși
a III-a (el, ea)
  • urdu
(să)
  • urduce
  • urduca
  • urducă
  • urducase
plural I (noi)
  • urducăm
(să)
  • urducăm
  • urducam
  • urducarăm
  • urducaserăm
  • urducasem
a II-a (voi)
  • urducați
(să)
  • urducați
  • urducați
  • urducarăți
  • urducaserăți
  • urducaseți
a III-a (ei, ele)
  • urdu
(să)
  • urduce
  • urducau
  • urduca
  • urducaseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurducăi
  • hurducăire
  • hurducăit
  • hurducăitu‑
  • hurducăind
  • hurducăindu‑
singular plural
  • hurducăie
  • hurducăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurducăi
(să)
  • hurducăi
  • hurducăiam
  • hurducăii
  • hurducăisem
a II-a (tu)
  • hurducăi
(să)
  • hurducăi
  • hurducăiai
  • hurducăiși
  • hurducăiseși
a III-a (el, ea)
  • hurducăie
(să)
  • hurducăie
  • hurducăia
  • hurducăi
  • hurducăise
plural I (noi)
  • hurducăim
(să)
  • hurducăim
  • hurducăiam
  • hurducăirăm
  • hurducăiserăm
  • hurducăisem
a II-a (voi)
  • hurducăiți
(să)
  • hurducăiți
  • hurducăiați
  • hurducăirăți
  • hurducăiserăți
  • hurducăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hurducăie
(să)
  • hurducăie
  • hurducăiau
  • hurducăi
  • hurducăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hurducare

etimologie:

  • vezi hurduca
    surse: DEX '98 DEX '09

hurduca urduca hurducăi

  • 1. tranzitiv reflexiv A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina.
    exemple
    • M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44.
      surse: DLRLC
    • Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889.
      surse: DLRLC
    • Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125.
      surse: DLRLC
    • Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336.
      surse: DLRLC
    • Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv regional A face zgomot mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: hurui

etimologie: