2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hulit2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 238/2 / Pl: ~iți, ~e / E: huli] 1-2 smf, a (Om) făcut de ocară. 3-4 smf, a (Om) vorbit de rău. 5-6 smf, a (Om) batjocorit. 7-8 smf, a (Om) înjosit în ochii altora. 9-10 smf, a (Om) calomniat. 11-12 smf a (Pex) (Om) defăimat. 13 a (D. lucruri sfinte) Care a fost blasfemiat. 14-15 smf, a (Pex) (Om) disprețuit. 16 sfa Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

hulit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: huli] 1-2 Hulire (1-2). 3 Batjocorire. 4 Hulire (4). 5 Calomniere. 6 (Pex) Defăimare. 7 Hulire (7). 8 (Pex) Disprețuire.

HULÍT, -Ă, huliți, -te, adj. Ocărît, batjocorit; p. ext. bîrfit, defăimat, calomniat.

HULÍT, -Ă, huliți, -te, adj. Ocărât, batjocorit; p. ext. calomniat, defăimat. – V. huli.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

huli vt [At: COD. VOR. 157/7 / S și: (înv) gh~ / Pzi: ~lesc / E: vsl хоулити] (Îoc a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 (Pex) A calomnia. 6 (Pex) A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 (Pex) A disprețui.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.

A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti

hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].

hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă

hulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. și pl. huleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HULÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: hulit
hulit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulit
  • hulitul
  • hulitu‑
  • huli
  • hulita
plural
  • huliți
  • huliții
  • hulite
  • hulitele
genitiv-dativ singular
  • hulit
  • hulitului
  • hulite
  • hulitei
plural
  • huliți
  • huliților
  • hulite
  • hulitelor
vocativ singular
plural
Intrare: huli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huli
  • hulire
  • hulit
  • hulitu‑
  • hulind
  • hulindu‑
singular plural
  • hulește
  • huliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hulesc
(să)
  • hulesc
  • huleam
  • hulii
  • hulisem
a II-a (tu)
  • hulești
(să)
  • hulești
  • huleai
  • huliși
  • huliseși
a III-a (el, ea)
  • hulește
(să)
  • hulească
  • hulea
  • huli
  • hulise
plural I (noi)
  • hulim
(să)
  • hulim
  • huleam
  • hulirăm
  • huliserăm
  • hulisem
a II-a (voi)
  • huliți
(să)
  • huliți
  • huleați
  • hulirăți
  • huliserăți
  • huliseți
a III-a (ei, ele)
  • hulesc
(să)
  • hulească
  • huleau
  • huli
  • huliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hulit

etimologie:

  • vezi huli
    surse: DLRM

huli

  • 1. popular A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blasfema ocărî antonime: lăuda attach_file 3 exemple
    exemple
    • absolut De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198.
      surse: DLRLC
    • absolut De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135.
      surse: DLRLC
    • rar Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.
      surse: DLRLC

etimologie: