GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

grozav, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 6/22 / Pl: ~i, ~e / E: bg грозав] 1 (Înv) Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe etc.) Si: groaznic, îngrozitor. 2 Diform. 3 Care este extrem de puternic, de violent, de mare. 4 Tare. 5 Extrem de... 6 Care se remarcă prin calitățile sale Si: remarcabil, excepțional. 7 Foarte. 8 (Îlv) A face pe ~ul A se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale Si: a se grozăvi (2). 9 (Irn) De seamă Si: curajos, extraordinar. 10 (Îe) A se crede ~ A avea o părere bună despre sine.

grozăvi vr [At: VARLAAM, C. 227/2 / Pzi: ~vesc / E: grozav] 1 (Înv) A (se) schimonosi. 2 (Fam; dep) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele).

grozăvie sf [At: PRAV. MOLD. 114/2 / Pl: ~ii / E: grozav + -ie] 1-7 Grozăvenie (1-7). 8 (Iuz) Sluțenie.

GROZAV I. adj. 1 Care umple de groază, care inspiră groaza, îngrozitor, înfiorător, teribil: o spaimă ~ă ¶ 2 Foarte mare, peste măsură de mare, extraordinar: se auzea un tărăboiu ~ (CRG.) ¶ 3 iron. Mai de seamă (mai curajos, mai destept, etc.) decît toți: ce te crezi așa ~?; spune cît sînt eu de ~ la limba latină și la compoziții (VLAH.); a face pe ~ul, a se arăta semeț, foarte închipuit. II. adv. 1 Îngrozitor, într’un chip care-ți inspiră groază: femeia lui Ipate începe atunci a țipa ~ (CRG.) ¶ 2 Tare, foarte mult: se bucura ~, cînd vedea că mă trag la curte (CRG.); ~ de..., foarte, extraordinar de...: ~ de mare; e ~ de rău [blg.].

GROZĂVI (-ăvesc) vb. refl. A se arată grozav, a face pe grozavul, a se arată foarte închipuit: cum vreți să nu se grozăvească acest Pic de la Mirandole. care... a strîns în devla lui atîta învățătură? (VLAH.).

GROZĂVIE sf. 1 Faptă grozavă, lucru groaznic, spăimător, stare îngrozitoare: i se sbîrleau perii în cap la auzirea unor asemenea grozavii (ISP.); ne apropiam de teribilul an 1840 despre care se prorocea fel de fel de grozavii (I.-GH.) ¶ 2 ‡ Urîțenie.

GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

GROZAV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ (Adverbial) Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178. 2. Foarte mare, extraordinar. Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult, teribil. Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88. b) (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... groaznic de... Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110 Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121. 3. De seamă, remarcabil; extraordinar. Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98. Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea despre sine o părere prea bună. 4. Curajos. Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, ironic, în expr. ) A face pe grozavul = a se arăta mai curajos decît este; a se grozăvi (în ceea ce privește curajul, inteligența etc.).

GROZĂVI, grozăvesc, vb. IV. Refl. A-și da aere, a-și da multă importanță; (în special) a se arăta mai curajos decît este, a face pe grozavul. Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ♦ (Familiar, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se lăuda, a se fuduli. Se grozăvește cu isprăvile sale.

GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptă, situație sau întîmplare îngrozitoare, înfricoșătoare; oroare, urgie. Gîndurile fugeau cu ani în urmă, la grozăviile războiului. CAMILAR, TEM. 58. Atunci, grozăvie mare!... cumătrul lup se și arătă în prag! CREANGĂ, P. 27. ♦ Ființă, arătare groaznică; monstru. În arcane de pădure grozăvie ce spăimîntă, Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș, Întunerecul în cale i s-a pus în curmeziș. MACEDONSKI, O. I 115. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Aceasta nu ți-a mai ajuta acuma nimică, tu, grozăvie de femeie! SBIERA, P. 114. 2. (Familiar) Lucru mare, grozav, extraordinar. Pălăria mea era o grozăvie: la betelia care o înfășura era cusut în dreapta un pistol albastru, de tinichea. STANCU, D. 242. Și doar nu era cine știe ce grozăvie la trup, era un om mijlociu, ciolănos, smolit la față, un om ca mulți alții. SADOVEANU, P. 246. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie, de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. 3. (Învechit) Cruzime. Cînd de ( = și) cînd, brăzduind cerul, fulgerul scînteietor Preste undele muginde le-arăta cu grozăvie Cum plutea... leșile fraților lor. NEGRUZZI, S. II 7.

GROZAV² ~i m.: A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav

GROZAV¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; strașnic. * A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calitățile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav

A SE GROZĂVI mă ~esc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav

GROZĂVIE ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Ființă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Ființă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie

grozav a. 1. ce insuflă groază; 2. (ironic) fulău, palavragiu: da grozav mai ești! [Slav. GROZAVŬ, urîcios]. ║ adv. foarte: grozav de urît (dar și grozav de bine).

grozăvie f. 1. faptă grozavă; 2. pl. fam. palavre.

grozáv, -ă adj. (bg. grozav, vsl. grozavŭ. V. groază). Teribil, formidabil: o artilerie grozavă). Oribil: crimă grozavă. A te face grozav (Iron.), a-țĭ da aere de om grozav. Adv. Foarte: mă doare grozav, urît grozav, grozav de urît (foc de urît).

grozăvénie și grozăvíe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare: grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.

grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.

grozav adj. m., pl. grozavi; f. grozavă, pl. grozave

grozăvi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă grozăvesc, 3 sg. se grozăvește, imperf. 1 sg. mă grozăveam; conj. prez. 1 sg. să mă grozăvesc, 3 să se grozăvească; imper. 2 sg. afirm. grozăvește-te; ger. grozăvindu-mă

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile (desp. -vi-i-)

grozav adj. m., pl. grozavi; f. grozavă, pl. grozave

!grozăvi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvește, imperf. 3 sg. se grozăvea; conj. prez. 3 să se grozăvească

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile

grozav adj. m., pl. grozavi; f. sg. grozavă, pl. grozave

grozăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grozăvesc, imperf. 3 sg. grozăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. grozăvească

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile

GROZAV, boier moldovean, vornic al lui Petru Rareș. A repurtat victoria de la Feldioara (iun. 1529) asupra partizanilor lui Ferdinand I de Habsburg, adversarii lui Ioan Zápolya, pe care îl sprijinea domnul Moldovei.

grozăvi, grozăvesc v. r. (peior.) a avea o impresie exagerat de bună despre propriile sale calități; a se lăuda în mod exagerat

GROZAV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.

GROZĂVI vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.

GROZĂVI vb. v. îngâmfa.

GROZĂVIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoșenie, mulțime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluțenie, sumedenie, urâciune, urâțenie, violență, vitregie.

GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.

GROZAV adj., adv. 1. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, inspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 2. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 3. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 4. adj. strașnic, teribil, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 5. adv. excepțional, extraordinar, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.) 6. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 7. adj. bun, strașnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 8. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, extrem, foarte, teribil. (~ de bun.)

grozav adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.

grozăvi vb. v. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.

GROZĂVI vb. a se făli, a se fuduli, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)

grozăvie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. DIFORMITATE. DUIUM. FEROCITATE. GRĂMADĂ. HÎDOȘENIE. MULȚIME. NEÎNDURARE. NEOMENIE. POCEALĂ. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. SLUȚENIE. SUMEDENIE. URÎCIUNE. URÎȚENIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

GROZÁV adj. v.^[1] diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

Grozav ≠ obișnuit, ordinar

grozăvii s.f. pl. (înv.) palavre.