grijire sf [At: BIBLIA (1688), 267 / Pl: ~ri / E: griji] (Înv) 1 Îngrijorare. 2 Îngrijire. 3 Băgare de seamă Si: grijit (3). 4 Ascultare. 5 Păzire. 6 Punere la păstrare Si: grijit (6) 7 Străduire. 8-9 Îngrijire de cineva sau de ceva Si: grijit (8-9). 10 Ocrotire. 11 Preocupare de binele cuiva Si: grijit (11). 12 Păzire de ceva Si: grijit. 13 Rânduire. 14 Rânduire a unei case, curățind-o, dereticând-o Si: : grijit (14). 15 Curățire a alimentelor din care se gătește Si: grijire (15). 16 Împărtășire.

greji vtr vz griji

griji vi, vr [At: BIBLIA (1688), 364 / Pzi: ~esc / Imt: grijește și (Trs) griji / E: cf bg грижа] (Înv) 1 vi (Construit cu de) A fi îngrijorat de ceva. 2 vt A îngriji ceva. 3-4 vir A băga de seamă. 5 vt A asculta. 6-7 vit A păzi. 8 vt (C. i. mâncăruri) A pune bine pentru a păstra și pentru a doua zi. 9 vt A se strădui. 10-11 vr A se îngriji de ceva sau de cineva. 12 vt A ocroti pe cineva. 13-14 vti (Construit cu de sau pentru, ori să) A fi preocupat de binele cuiva. 15-16 vtr A (se) păzi de ceva. 17 vt A rândui. 18 vt A curăți. 19-20 vti A pune în rânduială o casă curățind-o, dereticând-o. 21 vt A curăța alimentele din care se gătește. 22-23 vti A face toate pregătirile necesare pentru ceva. 24-25 vir A (se) aproviziona. 26-27 vit A procura ceva cuiva. 28 vt A face toate pregătirile necesare pentru odihna veșnică. 29 vt A împărtăși cu Sfânta cuminecătură pe cineva. 30 A face slujbele de îngropăciune. corectat(ă)

GRIJI, grijesc, vb. IV. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Tranz. (Pe cale de dispariție) A avea grijă (de cineva sau de ceva), a purta (cuiva) de grijă, a da toate îngrijirile necesare; a îngriji. Am grijit pămîntul ca pe o carte!... Mergeam singură la plug, dar nu m-am lăsat. VINTILĂ, O. 39. Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată. CREANGĂ, P. 287. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, ca mîne Inima la tin’ rămîne... Grijește-mi-o, mîndră, bine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai întrat, griji-voi eu și de tine. RETEGANUL, P. III 35. ◊ Refl. S-au grijit și de unele și de altele. SBIERA, P. 132. ♦ A feri de stricăciune, de uzură; a cruța. El își grijea peptarul ca ochii. RETEGANUL, P. V 62. 2. Tranz. A curăța. Scoală, ca să grijim bordeiul. SADOVEANU, P. M. 157. Să grijească casa cum știu ele. RETEGANUL, P. V 61. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum. CREANGĂ, P. 287. ◊ Intranz. Grijește prin casă. 3. Tranz. A pregăti. Romîni, să ne grăbim, În șes la vînătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curînd să alergăm. NEGRUZZI, S. II 23. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «cu») A aproviziona (pe cineva cu ceva). Tată-său i-au cumpărat carte și l-au grijit de toate cîte-i trebuia. SBIERA, P. 152. 4. Tranz. (Despre preoți) A spovedi și a împărtăși pe cineva. Miu-i nalt și subțirel, Pleacă inima-mi cu el! – Stai, Miule, nu pleca, Vin’ de-i adu inima, Binișor, să n-o smintești, Că n-ai bani ca s-o plătești, Nici lacrămi ca s-o jelești, Nici popă ca s-o grijești. TEODORESCU, P. P. 323. ◊ A-și griji sufletul = a se spovedi, a se împărtăși înainte de moarte. Rogu-te, să fiu îngăduit macar trei zile, în care să-mi grijesc sufletul. CREANGĂ, P. 319. ♦ Refl. A se împărtăși. Nu s-a grijit la paște și la crăciun? DELAVRANCEA, S. 30. 5. Refl. și intranz. A băga de seamă, a lua seama. Te grijește dar, să nu ajungi și tu pe aici. RETEGANUL, P. II 62.

A SE GRIJI mă ~esc intranz. 1) v. A SE ÎNGRIJI. 2) bis. (despre credincioși creștini) A primi grijania; a se împărtăși; a se cumineca. /<bulg. griža se

A GRIJI ~esc tranz. 1) v. A ÎNGRIJI. 2) A face să se grijească. /<bulg. griža se

grijì v. 1. a dereteca prin casă; 2. a îngriji: grijiți armele voastre NEGR.; 3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească].

grijésc v. tr. (bg. grižyse, a se îngriji). Curăț: a griji casa, a griji (a cinătui) un purcel după ce a fost tăĭat. Vest. Împărtășesc, cumínec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtășesc. V. îngrijesc.

grijire s. f., g.-d. art. grijirii; pl. grijiri

griji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijesc, 3 sg. grijește, imperf. 1 grijeam; conj. prez. 1 sg. să grijesc, 3 să grijească

griji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijesc, imperf. 3 sg. grijea; conj. prez. 3 să grijească

griji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijesc, imperf. 3 sg. grijea; conj. prez. 3 sg. și pl. grijească

griji (conj. grijească)

GRIJIRE s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

grijire s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPARTĂȘIT.

GRIJI vb. v. căuta, cumineca, curăța, deretica, împărtăși, îngriji, îngrijora, mărturisi, neliniști, păzi, pregăti, prepara, scutura, spovedi, strânge, supraveghea, teme, vedea.

griji vb. v. CĂUTA. CUMINECA. CURĂȚA. DERETICA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNGRIJI. ÎNGRIJORA. MĂRTURISI. NELINIȘTI. PĂZI. PREGĂTI. PREPARA. SCUTURA. SPOVEDI. STRÎNGE. SUPRAVEGHEA. TEME. VEDEA.

griji, grijesc, vb. tranz., intranz., refl. – (pop.) 1. A (se) îngriji. 2. A băga de seamă. – Din bg. griža se „a se îngriji” (Scriban, DEX, MDA).