împărtășire sf [At: MINEIUL (1776) 49¹/2 / V: ~teș~ / Pl: ~ri / E: împărtăși] 1 (Înv) Devenire a cuiva părtaș la ceva Si: împărtășit¹ (1). 2 Primire a unei părți din ceva Si: împărtășit¹ (2). 3-4 (Înv) Parte pe care (o are sau) o ia cineva Si: împărtășit¹ (3-4). 5-6 (Iuz) Cuminecare (1-2). 7-8 (Iuz) Comunitate (de idei sau) de sentimente Si: împărtășit¹ (7-8). 9 (Înv) Primire a unui lucru din partea altcuiva Si: împărtășit¹ (9). 10 (Nob) Oferire a ceva altcuiva Si: împărtășit¹ (10). 11 Molipsire. 12 Destăinuire. 13 Acceptare a punctului de vedere al cuiva Si: împărtășit¹ (13). 14 Participare la ceva Si: împărtășit¹ (14). 15-16 Cuminecare (1-2).

ÎMPĂRTĂȘIRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei. 1. Comunicare, destăinuire. Împărtășirea unui secret. ▭ Ghiță alegea în el vorbele cu care să-i facă lui Pintea împărtășire despre cele petrecute. SLAVICI, O. I 144. 2. (Rar) Comunitate (de idei, sentimente etc.). Ce împărtășire avem cu tine, ca să ne și împărtășim cu bunătățile tale? EMINESCU, N. 145. ♦ Parte pe care o are sau o ia cineva la ceva. Dar o vicleană vulpe ce-n drum o întîlnește Împărtășire multă la soartă-i a luat. NEGRUZZI, S. II 295. 3. (Bis.) Cuminecare.

împărtășire f. acțiunea de a împărtăși: 1. comunicațiune; 2. participare; 3. luarea grijaniei. [Sensul 3 e traducerea slavicului pricestuire].

împărteșire sf vz împărtășire

împărtășire s. f., g.-d. art. împărtășirii; pl. împărtășiri

împărtășire s. f., g.-d. art. împărtășirii; pl. împărtășiri

împărtășire s. f., g.-d. art. împărtășirii; pl. împărtășiri

împărtășire, împărtășiri s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare, comunicare. ♦ Una dintre cele șapte sfinte taine, prin care credincioșii se împărtășesc cu trupul și sângele făcute de Duhul Sfânt în trupul și sângele Domnului în timpul rugăciunii preotului și a credincioșilor la Liturghie; taina a fost instituită la Cina cea de taină; euharistie, cuminecare, împărtășanie; grijanie. – Din împărtăși.

ÎMPĂRTĂȘIRE s. 1. v. destăinuire. 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. v. împărtășanie.

ÎMPĂRTĂȘIRE s. v. participiu.

ÎMPĂRTĂȘIRE s. 1. destăinuire, dezvăluire, divulgare, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)

împărtășire s. v. PARTICIPIU.