griji vi, vr [At: BIBLIA (1688), 364 / Pzi: ~esc / Imt: grijește și (Trs) griji / E: cf bg грижа] (Înv) 1 vi (Construit cu de) A fi îngrijorat de ceva. 2 vt A îngriji ceva. 3-4 vir A băga de seamă. 5 vt A asculta. 6-7 vit A păzi. 8 vt (C. i. mâncăruri) A pune bine pentru a păstra și pentru a doua zi. 9 vt A se strădui. 10-11 vr A se îngriji de ceva sau de cineva. 12 vt A ocroti pe cineva. 13-14 vti (Construit cu de sau pentru, ori să) A fi preocupat de binele cuiva. 15-16 vtr A (se) păzi de ceva. 17 vt A rândui. 18 vt A curăți. 19-20 vti A pune în rânduială o casă curățind-o, dereticând-o. 21 vt A curăța alimentele din care se gătește. 22-23 vti A face toate pregătirile necesare pentru ceva. 24-25 vir A (se) aproviziona. 26-27 vit A procura ceva cuiva. 28 vt A face toate pregătirile necesare pentru odihna veșnică. 29 vt A împărtăși cu Sfânta cuminecătură pe cineva. 30 A face slujbele de îngropăciune. corectată

GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Mai ales în Transilv. și Mold.) 1. Tranz. (Pe cale de dispariție) A avea grijă (de cineva sau de ceva), a purta (cuiva) de grijă, a da toate îngrijirile necesare; a îngriji. Am grijit pămîntul ca pe o carte!... Mergeam singură la plug, dar nu m-am lăsat. VINTILĂ, O. 39. Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată. CREANGĂ, P. 287. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, ca mîne Inima la tin’ rămîne... Grijește-mi-o, mîndră, bine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai întrat, griji-voi eu și de tine. RETEGANUL, P. III 35. ◊ Refl. S-au grijit și de unele și de altele. SBIERA, P. 132. ♦ A feri de stricăciune, de uzură; a cruța. El își grijea peptarul ca ochii. RETEGANUL, P. V 62. 2. Tranz. A curăța. Scoală, ca să grijim bordeiul. SADOVEANU, P. M. 157. Să grijească casa cum știu ele. RETEGANUL, P. V 61. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum. CREANGĂ, P. 287. ◊ Intranz. Grijește prin casă. 3. Tranz. A pregăti. Romîni, să ne grăbim, În șes la vînătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curînd să alergăm. NEGRUZZI, S. II 23. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «cu») A aproviziona (pe cineva cu ceva). Tată-său i-au cumpărat carte și l-au grijit de toate cîte-i trebuia. SBIERA, P. 152. 4. Tranz. (Despre preoți) A spovedi și a împărtăși pe cineva. Miu-i nalt și subțirel, Pleacă inima-mi cu el! – Stai, Miule, nu pleca, Vin’ de-i adu inima, Binișor, să n-o smintești, Că n-ai bani ca s-o plătești, Nici lacrămi ca s-o jelești, Nici popă ca s-o grijești. TEODORESCU, P. P. 323. ◊ A-și griji sufletul = a se spovedi, a se împărtăși înainte de moarte. Rogu-te, să fiu îngăduit macar trei zile, în care să-mi grijesc sufletul. CREANGĂ, P. 319. ♦ Refl. A se împărtăși. Nu s-a grijit la paște și la crăciun? DELAVRANCEA, S. 30. 5. Refl. și intranz. A băga de seamă, a lua seama. Te grijește dar, să nu ajungi și tu pe aici. RETEGANUL, P. II 62.

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

GRIJÍ vb. v. căuta, cumineca, curăța, deretica, împărtăși, îngriji, îngrijora, mărturisi, neliniști, păzi, pregăti, prepara, scutura, spovedi, strânge, supraveghea, teme, vedea.

A GRIJÍ ~ésc tranz. 1) v. A ÎNGRIJI. 2) A face să se grijească. /<bulg. griža se

A SE GRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) v. A SE ÎNGRIJI. 2) bis. (despre credincioși creștini) A primi grijania; a se împărtăși; a se cumineca. /<bulg. griža se

grijì v. 1. a dereteca prin casă; 2. a îngriji: grijiți armele voastre NEGR.; 3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească].

griji (conj. grijească)

greji vtr vz griji

grijésc v. tr. (bg. grižyse, a se îngriji). Curăț: a griji casa, a griji (a cinătui) un purcel după ce a fost tăĭat. Vest. Împărtășesc, cumínec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtășesc. V. îngrijesc.

grijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grijeáscă

griji vb. v. CĂUTA. CUMINECA. CURĂȚA. DERETICA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNGRIJI. ÎNGRIJORA. MĂRTURISI. NELINIȘTI. PĂZI. PREGĂTI. PREPARA. SCUTURA. SPOVEDI. STRÎNGE. SUPRAVEGHEA. TEME. VEDEA.

grijí, grijesc, vb. tranz., intranz., refl. – (pop.) 1. A (se) îngriji. 2. A băga de seamă. – Din bg. griža se „a se îngriji” (Scriban, DEX, MDA).