7 definiții pentru cuminecare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINECÁRE, cuminecări, s. f. Acțiunea de a (se) cumineca.V. cumineca.

CUMINECÁRE, cuminecări, s. f. Acțiunea de a (se) cumineca.V. cumineca.

cuminecare sf [At: CORESI, EV. 479/9 / V: (înv) ~men~ / Pl: ~cări / E: cumineca] 1-2 Cuminecătură (1-2).

CUMINECÁRE, cuminecări, s. f. (În practicile religiei creștine) Acțiunea de a (se) cumineca; cuminecătură, împărtășire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuminecáre s. f., g.-d. art. cuminecắrii; pl. cuminecắri

cuminecáre s. f., g.-d. art. cuminecării; pl. cuminecări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMINECÁRE s. v. împărtășanie.

CUMINECARE s. (BIS.) cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)

Intrare: cuminecare
cuminecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminecare
  • cuminecarea
plural
  • cuminecări
  • cuminecările
genitiv-dativ singular
  • cuminecări
  • cuminecării
plural
  • cuminecări
  • cuminecărilor
vocativ singular
plural

cuminecare

etimologie:

  • vezi cumineca
    surse: DEX '98 DEX '09